Noile piese - ION POPA

                                                                            

                                                                  https://soundcloud.com/ion-popa-

Interviu cu artistul Ion Popa: ”Versurile pe care le cânt pot fi un fel de stratificare a existenței”

Ion Popa este artistul cu voce excepțională, care are ca scop aducerea publicului către muzica de calitate. Discipol al neegalaților Tudor Gheorghe și Gil Dobrică, Ion de la Izbiceni, așa cum își spune, face spectacole într-un stil propriu, adunând în jur oameni ce îi devin prieteni încă de la primele schimburi de priviri complice.

Cântă dumnezeiește și se mândrește cu evenimentele mari prilejuite de prezența celor care l-au îndrumat către ținta sa, unul dintre acestea fiind turneul național cu spectacolul “Tudor Gheorghe și copiii din Izbiceni”, care a străbătut Craiova, Sibiu, Zalău, Baia Mare.

Devenind un apropiat al județului nostru, Ion Popa a revenit printre oamenii care-i îndrăgesc glasul, găsind pământ fertil pentru promovarea culturii, prin cântece având repere autentice, la Zimnicea, în cadrul taberei de pictură ”Dunărica”, organizată de Direcția Județeană pentru Tineret și Sport Teleorman (DJST).

Cu tristețea că scrisul nu redă intensitatea vocii artistului ce a amprentat cântece precum: ”Eu te-am iubit, Ludmila”, ”Au înnebunit salcâmii” sau ”De abia plecaseși”, consemnăm interviul pe care Ion Popa l-a acordat publicației noastre.

Reporter: Domnule Ion Popa, pentru cei care nu vă cunosc îndeaproape, spuneți-ne, de unde a pornit cariera dumneavoastră muzicală? Mai exact, când vi s-a depistat talentul?

Ion Popa: Muzica este cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui om în existența lui: a avea darul de a cânta. Eu, dacă nu aș fi avut parte de acest talent, sunt convins că viața mea ar fi fost mult mai încurcată și mult mai delicată în sensul greu al existenței mele. Muzica mi-a făcut viața mai ușoară. Repet, fără muzică nu aș fi existat. De mic am început să cânt, am avut șansa să fiu, la vârsta de 4-5 ani, selectat în Ansamblul ”Hora” de la Izbiceni și de fi numit solist vocal. Soarta a făcut ca Tudor Gheorghe să aibă o colaborare cu Căminul Cultural de la Izbiceni, să mă vadă și să mă îndrăgească. Neica Tudor era tânăr la vremea aia, prin anii ’77. Iată că, chiar dacă fug de a nu mă apropia de muzica pe care Neica Tudor o interpretează cu atâta delicatețe și care merge la sufletele noastre, oarecum mă trage ața către primii pași pe care i-am făcut în muzică, alături de Tudor Gheorghe. Deși încerc să am linia mea, să fiu eu, Ion Popa, pașii mă trag către începutul existenței mele muzicale. A trecut vremea, am cântat și nu pot să mă despart de poezie, de versurile care transmit ceva, în ciuda faptului că Dumnezeu m-a înzestrat cu o voce de puteam să am calea cea mai scurtă, către ban. Adică, să cânt aproape nimic în versuri și doar să dau cu vocea. Nu am ales calea asta și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat înțelepciunea să-mi văd de treaba mea, să merg pe drumul meu.

R: Cine vă scrie versurile? Poeziile căror autori le preferați pentru a le pune pe note?

I.P.: Rămân, la vremea asta, încă, un mare iubitor de poezie și poeții contemporani îmi sunt pâinea, viața și existența mea. Pot să enumăr de la voi, de la Teleorman, Dumitru Vasile Delceanu, unul dintre marii scriitori contemporani, am câteva melodii pe care le interpretez după poeziile scrise de domnia sa, printre care ”Învățătorul meu”. De la Alexandria, Florea Burtan este, pentru mine, un poet mare, pe care lumea îl va iubi, după ce nu va mai fi, pentru că așa suntem noi, românii, făcuți, îi iubim pe cei de lângă noi cu întârziere. Nu pot să cânt decât Alexandru Macedonski, Arhip Cibotariu, poeții noștri pe care îi iubim.

R: Spuneți-ne cu exactitate genul muzical pe care îl abordați, pentru că am observat o deosebire între cântecele din repertoriul dumneavoatră și cele pe care le-ați cântat oamenilor, la Dunărica.

I.P.: Este adevărat. Imprimat pe CD se regăsește o parte din poezia pe care o iubesc și pe care am pus-o pe muzică, iar la evenimente cred că este de datoria artistului, lăutarului să cânte oamenilor și altceva. Nu mai este de mult o jignire faptul că ești denumit lăutar, pentru că sunt din ce în ce mai puțini. Lăutarii noștri au reprezentat esența muzicii românești. Numai cei vechi, adevărați, au reușit să ducă mai departe, prin viu grai, prin transmitere orală, ceea ce ne ajută să nu ne pierdem ca identitate.

R: Le-ați cântat tinerilor astă seară. Credeți că ei mai au aplecare către mesajul adus de muzică, având în vedere comercialul zilelor noastre?

I.P.: Sunt convins că este doar vremelnic ceea ce se întâmplă, mult prea mediatizat pentru o existență efemeră, pentru un câștig de bani subțire. Se vând pe nimic. Dovadă stă faptul că eu, Ion Popa, trăiesc la ora asta din muzică și din poezie, cu chitara în brațe. Ați văzut în seara asta copii de clasa a VI-a, a VII-a, pe care nimeni nu i-a pus să aplaude și să danseze și, totuși, au venit alături de mine, cu prietenie, cu o vorbă dulce. Cred că este cel mai mare câștig faptul că împreună cu acești copii de aici, din tabăra ”Dunărica”, am reușit să facem un câmp de prietenie.

R: Cine a prilejuit recitalul dumneavoastră la Zimnicea, în cadrul acestei tabere de creație?

I.P: Am trecut pe aici de dragul doamnei directoare Elena Vlad (DJST) și a celor care o înconjoară. Dumnaei a apreciat muzica pe care eu o cânt și așa se explică prezența mea aici. Ați fost de față și ați observat că cei mici băteau din palme în același timp cu profesorii. Într-un fel, s-a pierdut distanța, diferența de vârstă dintre ei… am fost un tot. Este cel mai mare câștig pentru o seară ca aceasta.

R: Știm că ați fost unul dintre preferații marelui Gil Dobrică. Ba, mai mult, v-a lăsat și moștenirea sa… povestiți-ne un pic relația care v-a legat…

I.P.: Mă aduceți cu discuția într-un segment foarte delicat pentru mine. Cu mare drag vorbesc despre faptul că am avut șansa ca Gil Dobrică să mă aleagă din toată lumea pe care el a cunoscut-o printre cei care cântau și să-mi spună: ”Vino la București că altfel o să pui roșii la Izbiceni toată viața. Dacă eu nu veneam la București, și acum lucram la strung, la Craiova”. Asta pentru că înainte de a cânta, domnia sa a lucrat la Electroputere Craiova, ca și strungar. Cred că cea mai mare moștenire pe care mi-a lăsat-o nenea Gil sunt prietenii lui. Timp de 6-7 ani de zile am cântat cu Gil Dobrică și m-a tot prezentat oamenilor pe la desele evenimente la care participam împreună. Asta este cea mai importantă moștenire. Restul… sunt trei ziduri, nimeni nu se mai gândește la treaba asta.

R: În ce adunați repertoriul dumneavoastră? Aveți albume lansate pe piața muzicală?

I.P.: Nu am reușit să am niciun CD lansat pentru că piața muzicală este foarte delicată în România. La un moment dat, prin 2004, Gil Dobrică m-a dus în studio, a fost primul care a făcut asta, și am întâlnit impresari, manageri, termeni noi la vremea aia pentru mine, și mi-au cerut să semnez contracte pe nu știu câți ani de zile. Eu sunt Ion de la Izbiceni, nu pot cânta ce mi se spune. Ar fi un fel de sclavie.

În aceste condiții, cum vă vindeți muzica?

I.P.: Mulțumesc lui Dumnezeu că, prin evenimentele la care particip, tot timpul plec cu alte cereri pentru viitor. Probabil, îmi fac treaba, probabil, muzica mea place. Nu este întâmplător, versurile pe care le cânt pot fi un fel de stratificare a existenței.

Acatistul Sfintei Parascheva - Marian Moise [ intreg ]

Cuvioasa Parascheva

Sfanta Parascheva de la Iasi este pomenita de catre Biserica Ortodoxa Romana pe 14 octombrie. Sfanta Cuvioasa Parascheva este cea mai cunoscuta dintre toti sfintii ale caror moaste se afla in tara noastra. Onomasticul grecesc paraskevi inseamna "a cincea zi a saptamanii, vineri". In traditia populara "Sfanta Vineri" era considerata stapana peste lumea femeilor, indeletnicirile acestora (cusutul, torsul, tesutul) fiind controlate de ea.

Ocrotitoarea Moldovei aduna an de an, la Iasi, sute de mii de pelerini. Anul acesta, pelerinii se pot inchina si la moastele Sfantului Vasile cel Mare, aduse de la Manastirea „Sfintii Trei Ierarhi“ din Iasi.

Ingropata ca o straina, nimeni nestiind cine era

Sfanta Parascheva s-a nascut in secolul al XI-lea, in satul Epivat din Tracia, pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune ca pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o face sa-si daruiasca hainele sale saracilor.

Dupa o vreme se retrage in pustie. Urmand sfaturile unor vietuitori alesi, se indreapta spre tinutul Pontului, oprindu-se la manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va ramane cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.

Din putinele stiri privitoare la viata ei, aflam ca intr-o noapte, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus, in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Varlaam scrie in Cazania sa: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit".

Din Constantinopol s-a indreptat spre Epivat, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Aici, impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat sufletul.

A fost ingropata ca o straina. Potrivit traditiei se spune ca un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo, a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit si plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia il mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva. Iar imparateasa pe care o vazuse in vis " si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva " i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva la loc de cinste.

Credinciosii au inteles ca este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in biserica Sfintii Apostoli din Kallicrateia. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste.

In anul 1238, in ziua de 14 octombrie, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Tarnovo, fiind asezate in Biserica cu hramul Maicii Domnului.

In anul 1393, Bulgaria cade sub ocupatia turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate in moschei. Este anul in care sfintele moaste sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani. Dupa lupta de la Nicopole din anul 1396, moastele Sfintei Parascheva vor ajunge din Vidin la Belgrad - Serbia, in anul 1398.

In anul 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucereste Belgradul. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind asezate in palatul sultanului. Au fost rascumparate de la turci de Patriarhia Ecumenica. Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost asezate in Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. Dupa transformarea acestei biserici in moscheie, moastele au fost duse in mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfantul Dumitru de la Xiloporta (1597) si Sfantul Gheorghe din Fanar - noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).

Stramutarea moastelor Prea Cuvioasei la Iasi

Vasile Lupu ctitorind la Iasi biserica "Sfintii Trei Ierarhi" si amintindu-si de Ioan Asan, care la vremea sa a stramutat moastele Prea Cuvioasei Parascheva de la Epivat la Tarnovo, de Alexandru cel Bun care a adus moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Cetatea Alba la Suceava, a facut demersurile necesare la Patriarhia din Constantinopol ca moastele Sfintei Parascheva sa fie stramutate la Iasi.

Plateste toate datoriile Patriarhiei Ecumenice, si astfel, patriarhul Partenie I si membrii Sinodului au hotarat sa-i ofere, drept recunostinta, moastele Cuvioasei.

Din actul patriarhal, datat septembrie 1641, reiese ca au fost aduse din Constantinopol "pentru sfintirea tarii si binecuvantarea si lauda lui (Vasile Lupu) cinstitele si sfintele moaste ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva cea Noua".

Cinstirea Cuvioasei nu are granite

Bisericile care au ca ocrotitoare pe Sfanta Cuvioasa Parascheva sunt intr-un numar mare. Astfel, in Arhiepiscopia Bucurestilor sunt peste 33 de biserici, in Arhiepiscopia Targovistei 18, in Episcopia Buzaului 29, in Episcopia Dunarii de Jos 24, in Episcopia Alexandriei si Teleormanului 4, in Arhiepiscopia Iasilor 35, in Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor 5, in Episcopia Romanului 22, in Arhiepiscopia Sibiului 47, in Episcopia Maramuresului si Satmarului 6, in Arhiepiscopia Timisoarei 18, in Episcopia Caransebesului 5, in Mitropolia Basarabiei 6. Episcopia Ortodoxa a romanilor din Ungaria are la Gyula o biserica cu hramul "Sfanta Parascheva", construita in anul 1834. Romanii din Malovista (Macedonia), Torino (Italia), Paris (Franta), Wakefield, Massachusetts (SUA) au biserici al caror hram este Sfanta Parascheva.

Cand e imbracata Sfanta Parascheva?

Cand e imbracata Sfanta Parascheva?

Sfanta Parascheva este cea mai cunoscuta dintre toti sfintii ale caror moaste se afla in tara noastra. Generalizarea cultului Cuvioasei Parascheva a fost hotarata de catre membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in anul 1955. Tot atunci a fost stabilita si data de praznuire a Sfintei Parascheva, pe 14 octombrie.

Moastele Sfintei Parascheva prezente la sarbi

Cuvioasa Parascheva s-a nascut in localitatea Epivat, Tracia, in prima jumatate a secolului al XI-lea. A parasit de tanara casa parinteasca, intrand in monahism la o manastire din apropierea Constantinopolului. De aici a ajuns la Ierusalim, apoi in pustiul Iordanului, intr-o manastire de maici. Aici a ramas pana la varsta de 25 de ani. Revine in satul sau natal, Epivat, unde va mai trait inca doi ani. Adormita intru Domnul la numai 27 de ani, Cuvioasa Parascheva a fost inmormantata in partile ei natale. Dupa o vreme, in urma unei minunate vedenii, moastele i-au fost aduse in Biserica Sfintii Apostoli din Kallicrateia. In anul 1238, la cererea lui Ioan Asan II, moastele au fost aduse la Tirnovo, unde Imperiul romano-bulgar al Asanestilor isi avea capitala si resedinta patriarhala. Cand sultanul Baiazid a cucerit cetatea Tirnovei, in anul 1393, moastele au fost duse la Vidin, unde au stat 5 ani.

Prezenta ipotetica a moastelor Sfintei Parscheva la romani

In anul 1398 au fost stramutate in Serbia, la Belgrad, unde s-a ridicat o biserica in cinstea sfintei. Amanunte in legatura cu stramutarea moastelor Prea Cuvioasei de la Tarnovo la Belgrad avem intr-un panegiric atribuit lui Grigorie Tamblac, care a constituit in ultima vreme tema unor vii discutii.

In acest panegiric, se spune ca moastele au fost mutate dupa cucerirea Tarnovei in Moldovlahia (Tara Romaneasca). Stramutarea moastelor de la Tarnovo in Tara Romaneasca la anul 1393 este ipotetica. Daca admitem ca in anul 1393 au fost daruite lui Mircea cel Batran, trebuie sa afirmam ca in 1396, dupa infrangerea de la Nicopole, moastele au fost stramutate in Serbia si asezate intr-o biserica din Belgrad, unde au stat pana in anul 1521, cand orasul a fost cucerit de turci, adica vreo 125 de ani.

Moastele Sfintei Parascheva prezente la greci

Belgradul este cucerit de catre sultanul Suleiman Magnificul, in anul 1521, iar moastele Cuvioasei Parascheva ajung la Constantinopol. Se spune ca sultanul a cerut patriarhului sa le cumpere, spunandu-i ca daca nu le va cumpara le va arunca in mare. Astfel, moastele vor fi vandute pe 12000 de ducati. Patriarhul le-a asezat in biserica "Sfanta Maria Panmacaristos", atunci Catedrala patriarhala. Aici au stat pana in anul 1586, cand aceasta biserica a fost transformata in geamie. Cinstitele moaste ajung in biserica "Vlah Sera", la 1588, apoi in biserica "Sfantul Dumitru" de la Kiliportu, la 1597, si de acolo la biserica "Sfantul Gheorghe" din Fanar, la 1601. La Constantinopol, moastele au stat 120 ani.
 

Moastele Sfintei Parascheva prezente la romani

Moastele Cuvioasei Parascheva au ajuns in Moldova in data de 13 iunie1641, datorita domnitorului Vasile Lupu. Ele au fost asezate cu mare fast in Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi. Aici cinstitele moaste au ramas pana in anul 1884, cand au fost mutate in paraclisul manastiresc din cladirea egumeniei si asezate pe un catafalc din lemn, pentru ca in acel an au inceput lucrarile de restaurare ale sfantului locas ctitorit de Vasile Lupu.
 

In seara de 26 decembrie 1888, dupa slujba vecerniei, din neatentie, a ramas nestinsa o lumanare din sfesnicul de langa racla cu moastele Prea Cuvioasei. Peste noapte, sfesnicul a ars, apoi focul s-a intins la catafalcul pe care se afla racla. Din cauza incendiului, s-a topit o parte din ferecaturile de argint ale raclei, dar moastele, prin minune dumnezeiasca, au ramas neatinse.
 

Lupu Botez, un binecredincios din Falticeni, ajutat de alti credinciosi, a construit o racla noua din lemn de chiparos, imbracata cu ferecaturi de argint. Asezate in noua racla, moastele Prea Cuvioasei au fost stramutate in Catedrala mitropolitana.
 

Mentionam ca moastele Cuvioasei Parascheva au parasit Iasii in anul 1944 (cand au fost duse sub escorta militara la Bucuresti si au stat o vreme in Catedrala Patriarhala) si in 1947, cand au fost scoase in lunga procesiune religioasa care s-a desfasurat mai intai pe aria judetului Iasi, in mai si iunie, apoi de la un capat la altul al Moldovei, in iulie si august, cu nadejdea ca sfanta va pune capat celei mai cumplite secete abatute peste tara.
 

Cand e imbracata Sfanta Parascheva?

Se poate observa ca in zilele de sarbatoare Sfanta Cuvioasa Parascheva poarta vesminte de culoare deschisa, iar in posturi, de culori inchise. Vesmintele Cuvioasei Parascheva se schimba de Craciun, la inceputul Postului Sfintelor Pasti (cand primeste un vesmant inchis la culoare), cu o zi inainte de Pasti (se pune un vesmant alb, pastrat pana dupa sarbatoarea Cincizecimii), cu o seara inainte de a fi scoasa din Catedrala si dupa hram.
 

In cursul anului, vesmintele Cuvioasei Parascheva se schimba cu o seara inainte de pelerinajul pe "Calea Sfintilor“, de Craciun, la inceputul Postului mare, de Pasti – vesmant care ramane pana dupa Sarbatoarea Pogorarii Duhului Sfant, iar dupa aceste sarbatori, Sfanta Parascheva primeste un vesmant nou, care va fi schimbat la hramul urmator.
 

In momentul in care are loc invesmantarea moastelor Sfintei Parascheva, Catedrala se inchide. Preotii desfac agrafele care prind vesmantul la spate, moastele ramanand invelite intr-un al doilea vesmant care nu se schimba niciodata. Se spune ca acela este vesmantul in care s-au adus sfintele moaste si este ca un fel de sigiliu. Acest giulgiu este dintr-o panza de in, ros de trecerea anilor, si care are inscris pe el, ca un sigiliu, blestemul lui Vasile Lupu si al Mitropolitului Varlaam: "Blestemat sa fie cel care va imprastia vreodata Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva".
 

Noul vesmant care se infasoara in jurul trupului Cuvioasei Parascheva este prins cu agrafe la spate in anumite locuri. Coroana din zona capului sfintei, fixeaza vesmantul ca pe o broboada. Dupa ce sunt schimbate si pernutele care sunt in racla - pernuta de la capul sfintei si pernuta de la picioare, Cuvioasa Parascheva este asezata in racla.
 

Rugaciune catre Sfanta Parascheva

Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis si s-a facut toata faptura, nu intoarce fata Ta de la noi pacatosii ca sa nu vina asupra-ne mania cea groaznica si infricosatoare a durerilor, care este rodul pacatelor noastre, ce in toata ziua, nenumarate, cu nesocotinta le savarsim. Noi suntem pacatosi, netrebnici si plini de rautate; iar Tu esti izvorul vietii si al milostivirii. Nu ne lasa, Doamne! Nu trece rugaciunea noastra a pacatosilor, nici ne rasplati noua dupa nelegiuirile noastre, ci pentru ca nu suntem vrednici a castiga milostivirea prin sarguinta cea de toate zilele, daruieste-ne-o Tu ca un indurat mult-Milostiv.

Doamne, pentru rugaciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, daruieste-ne noua sanatate si viata ferita de toata rautatea si ne intareste cu Duhul Tau cel stapanitor, ca din adancul inimilor, cu bucurie sa slavim preasfant numele Tau in veci. Amin.

Paraclisul Sfintei Parascheva

Paraclisul Sfintei Parascheva

 Binecuvantat este Dumnezeul nostru. Imparate ceresc., Sfinte Dumnezeule., Prea Sfanta Treime., Tatal nostru., Ca a Ta este imparatia., Doamne miluieste (de 12 ori), Slava. Si acum., Veniti sa ne inchinam., Psalmul 142: Doamne, auzi rugaciunea mea., Dumnezeu este Domnul (de trei ori).

Tropar, glasul al 4-lea:

Pe Sfanta Parascheva cea preacinstita, mireasa cerescului si celui fara stricaciune Mire, cu bucurie sa alergam toti credinciosii a o lauda, caci ea aparatoare de la Dumnezeu s-a daruit tuturor celor ce maresc petrecerea (viata) ei si izvoraste rau de tamaduiri celor ce cu credinta cinstesc sfintele ei moaste.

Slava: Tot acesta. Si acum. Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu. Apoi Psalmul 50: Miluieste-ma Dumnezeule.

 CANON

Cantarea 1-a, glasul al 8-lea Irmos: Apa trecand-o.

Aproape de scaunul Atottiitorului stand, o Maica, rugaciuni pentru noi adu Acestuia, ca sa dea tuturor iertare de pacate.

Prea Cuvioasa Maica Parascheva, milostiveste-te si ajuta la cererea robilor tai.

Otrava sarpelui band, de usa iadului m-am apropiat cu adevarat, ci tu ceea ce te desfatezi de izvorul vietii, cu rugaciunile tale inviaza-ma, preaslavita.

Slava.

Nestatornicia mintii mele si viforele necuviincioaselor mele cugetari aseaza-le Cuvioasa si ma mantuieste cu rugaciunile tale, ca sa nu ma duc in adancul iadului.

Si acum.

Viata mea toata in dulceti si viclesuguri cu adevarat s-a indeletnicit, ci tu care ai nascut pe Mantuitorul, mai inainte de iesirea mea, miluieste-ma cu rugaciunile tale.

 CANON

Cantarea a 3-a:

Irmos: Doamne, cel ce ai facut.

Valuri de tot felul de boli si scarbe, cu dureri cumplite inaltandu-se, afunda ticalosul meu suflet in pestera iadului, ci tu cu solirile tale Maica intinde-mi o mana de ajutor.

Prea Cuvioasa Maica parascheva, milostiveste-te si ajuta la cererea robilor tai.

Picaturi de lacrimi a scoate din adancul inimii prin care sa-mi spal necuratele patimi ale sufletului si ale trupului, cu solirile tale daruieste-mi Maica, pururea pomenita.

Slava.

Nestatornicia mintii mele si Cunoscand in mine insumi multimea pacatelor mele, fara de para si mai inainte de judecata, judecat si osandit sunt eu, ticalosul ci }ie ca Mantuitorul tuturor, fie-}i mila de mine, pentru solirile Prea Cuvioasei Parascheva.

Si acum.

Fecioara plina de dar, ceea ce ai nascut bucuria care s-a dat in dar la toata zidirea, intunericul intristarii, ce vrajmasul aduce asupra-mi ca sa ma piarda, degraba il risipeste.

Mantuieste din nevoi.

Mantuieste din ispita vrajmasului pe robii tai, ca Ziditorul te-a aratat, o prea frumoasa fecioara, aparatoarea si pazitoarea turmei Sale.

Cerceteaza bolile noastre cu milostiv ochiul tau, caci apararea ta o avem, Prea Cuvioasa, adevarata doctorie de mantuire.

Sedealna, glasul al 2-lea:

Nestatornicia mintii mele si Facand rugaciunea ta catre Domnul, tamaduieste bolile noastre cele sufletesti si trupesti, pururea pomenita si de toata primejdia ne izbaveste, miluind pe cei ce te roaga de nevoi si de stricaciunea cea pierzatoare.

 CANON

Cantarea a 4-a:

Irmos: Am auzit, Doamne.

De tanguirea cea vesnica cu mijlocirea ta, o prea frumoasa fecioara, mantuieste pe robii tai, pe cei ce au lucrat fapte vrednice de lacrimi.

Prea Cuvioasa Maica Parascheva, milostiveste-te si ajuta la cerearea robilor tai.

Ceea ce din toata inima ai iubit pe Domnul, pe mine care pentru faptele mele cele rele sunt cu totul urgisit, prin mijlocirea ta tu iarasi ma impaca.

Slava.

Fiind ranit prin cumplite sageti inveninate ale potrivnicului, plang ticaloasa soarta a sufletului meu, ci Tu, Hristoase, mantuieste-ma.

Si acum.

Ceea ce ai nascut pe doctorul Care a tamaduit rana cea mare a oamenilor, nu trece cu vederea inima mea cea care este chinuita de boli grele.

 CANON

Cantarea a 5-a:

Irmos: Lumineaza-ne pe noi.

Fiind cazut in groapa stricaciunilor si zicand cumplit, prin rugaciune strig catre tine, o Prea Cuvioasa Maica, nu ma lasa sa pier.

Prea Cuvioasa Maica Parascheva, milostiveste-te si ajuta la cerearea robilor tai.

Prea Frumoasa mireasa a lui Hristos cea neintinata, cu rugaciunile tale, miluieste-ma pe mine cel ranit cu ranile poftelor, stergand greselile mele.

Slava.

Nu ma lepada, Iisuse, de la fata Ta, pentru marimea indurarilor Tale, ci in dar ma mantuieste, prin mijlocirea Prea Cuvioasei Tale Parascheva.

Si acum.

Tamaduieste, Curata, neputinta sufletului meu, cercetarii tale invredniceste-ma si-mi daruieste sanatate cu rugaciunile tale.

 CANON

Cantarea a 6-a:

Irmos: Rugaciunea mea voi inalta.

Ticalosul meu suflet s-a facut ca pamantul neplouat, neavand putere a da roduri bune, ci picand roua milei Tale, de toata greutatea, Stapane, il vei izbavi pe el prin rugaciunile Prea Cuvioasei Tale Parascheva.

Prea Cuvioasa Maica Parascheva, milostiveste-te si ajuta la cerearea robilor tai.

Inaintand, o, suflete, vesmantul nuntii, cum vom cuteza sa intram impreuna cu chematii cei alesi in camara cea cereasca a lui Hristos? Cum nu vom fi urgisiti de Dumnezeu? Ci, o Prea Cuvioasa, cu rugaciunile tale mantuieste-ne.

Slava.

Nu primi, Stapane, a intra la judecata sluga Ta, caci daca nimeni vietuind intru aceasta lume nu se va indrepta inaintea Ta, dar eu cel ce am intrecut pe toti in pacate multe cum ma voi arata?

Si acum.

Stinsu-s-a viata mea, Stapana, in dureri si anii mei toti in suspinuri; virtutea mea, Fecioara, de multa lipsa a slabit, caci am maniat pe Dumnezeu, pe care cu rugaciunile tale imblanzeste-L spre mine.

Mantuieste din nevoi.

Mantuieste de ispita vrajmasului pe robii tai, caci Ziditorul te-a aratat, o prea frumoasa fecioara aparatoarea si pazitoarea turmei tale.

Cerceteaza bolile noastre cu milostiv ochiul tau, caci apararea ta avem, Prea Cuvioasa, adevarata doctorie de mantuire.

Prea Cuvioasa Maica Parascheva, milostiveste-te si ajuta la cerearea robilor tai.

Inaintand, o, suflete, vesmantul nuntii, cum vom cuteza sa intram impreuna cu chematii cei alesi in camara cea cereasca a lui Hristos? Cum nu vom fi urgisiti de Dumnezeu? Ci, o Prea Cuvioasa, cu rugaciunile tale mantuieste-ne.

Slava.

Nu primi, Stapane, a intra la judecata sluga Ta, caci daca nimeni vietuind intru aceasta lume nu se va indrepta inaintea Ta, dar eu cel ce am intrecut pe toti in pacate multe cum ma voi arata?

Si acum.

Stinsu-s-a viata mea, Stapana, in dureri si anii mei toti in suspinuri; virtutea mea, Fecioara, de multa lipsa a slabit, caci am maniat pe Dumnezeu, pe care cu rugaciunile tale imblanzeste-L spre mine.

Condac, Glasul al 2-lea

Cele de sus cautand

Cu multa postire trupul subtiindu-ti, ti-ai ridicat mintea catre Dumnezeu si viata netrupeasca in trup ai vietuit, pururea pomenita Parascheva, lepadand meterialnica tulburare, pentru aceasta acum te inveselesti cu cetele ingeresti.

CANON

Prochimen: Pomeni-voi numele Tau intru tot neamul si neamul.

Stih: Asculta fiica si vezi pleaca urechea ta.

Evanghelia

Diaconul: Intelepciune drepti.

Din Sfanta Evanghelie de la Marcu, citire:

(XI, 22-26)

Nu ma lepada, Iisuse, de la fata Ta, pentru marimea indurarilor Tale, ci in dar ma mantuieste, prin mijlocirea Prea Cuvioasei Tale Parascheva.

Si acum.

Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Aveti credinta in Dumnezeu. Adevarat zic voua ca orcine ar zice acestui munte: Ridica-te si te arunca in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce va spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea va zic voua. Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea. Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva, ca si tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua greselile voastre. Ca de nu iertati voi, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ierta voua greselile voastre.

Pentru rugaciunile Apostolilor Tai, Milostive.

Slava, glasul al 2-lea:

Pentru rugaciunile Prea Cuvioasei Parascheva, Milostive.

Si acum.

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive.

Stihira, glasul al 6-lea:

La tine, prea frumosa fecioara Parascheva, aduc rugaciunile mele, pe aceasta asculta-le si le du inaintea Ziditorului, caci toata indrazneala de la mine s-a departat, cunoscand rautatea necuvioaselor mele fapte si a cumplitelor cugete si cuvinte, cu care milele Acestuia spre manie le-am intaratat si acum trebuindu-mi tare ajutorul Lui, a-l cere nu indraznesc, ci tu Prea Cuvioasa fii mijlocitoare.

Cu statornicie de gand s-a socotit de tine, Maica, aurul ca gunoiul, pentru aceasta pleaca inima mea cu rugaciunile tale la curata marturisire catre Dumnezeu, ca sa nu cad in cumplit adancul lacomiei.

Prea Cuvioasa Maica Parascheva, milostiveste-te si ajuta la cerearea robilor tai.

Cu frica Domnului indrageste, Maica, pornirile trupului meu, care nazuiesc fara de cale ca sa surpe ticalosul meu suflet in adancurile iadului.

Slava.

Cine ma va izbavi de focul gheenei si de intunericul neluminos, pe mine cel ce am pacatuit, vrednic de toata pedeapsa, fara numai tu, aparatoarea mea, miluieste sufletul meu cel amarat Cuvioasa lui Hristos.

Si acum.

Cu puterea ta Fecioara pe cel cumplit slabanogit pacatos sufletul meu inta- reste-l, caci m-a lasat virtutea mea, nemaipovatuindu-ma la caile Domnului.

 CANON

Cantarea a 8-a:

Irmos: Pe imparatul ceresc.

Cela ce infrumusetezi cetele cuviosilor cu straluciri ingeresti, Mantuitorul meu primeste rugaciunile acestora care se aduc tie pentru noi.

Prea Cuvioasa Maica Parascheva, milostiveste-te si ajuta la cerearea robilor tai.

Sufletul meu cel cuprins de spinii poftelor umple-l Prea Cuvioasa de dorul Stapanului si-l arata pe dansul aducator de roada.

Binecuvantam pe Tatal.

De rea credinta ereticilor si de mania vrajmasilor care ne asupresc, pazeste pe robii tai cu rugaciunile tale, Prea Cuvioasa Parascheva.

Si acum.

Grijile cele desarte departeaza-le de la sufletul meu totdeauna, Fecioara, pentru ca sa laud pe Fiul tau cu osardie.

CANON

Cantarea a 9-a:

Irmos: Cu adevarat, Nascatoare de Dumnezeu.

Gresit-am, Mantuitorul meu, si cu faradelegi toata petrecerea vietii am cheltuit, marturisind, Hristoase fie-ti mila de robii Tai, cu mijlocirile Prea Cuvioasei Tale.

Pe aparatorii credintei, imparatii si domnitorii nostri, pe cununa preotilor si pe tot poporul, Prea Cuvioasa Parascheva, in pace ii pazeste.

Slava.

Cei ce ne inchinam tie cu credinta, Sfanta Treime, in singura fiinta Dumnezeirii, cu despartirea Fetelor, toti sa ne mantuim.

Si acum.

Cuvine-se cu adevarat., Sfinte Dumnezeule., Prea Sfanta Treime., Tatal nostru., Troparele: Miluieste-ne pe noi., Slava., Doamne miluieste-ne pe noi., Si acum., Usa milostivirii., Ectenia in care se pomenesc cei ce fac Paraclisul si sfarsitul.

Grijile cele desarte departeaza-le de la sufletul meu totdeauna, Fecioara, pentru ca sa laud pe Fiul tau cu osardie.

CANON

Exapostilaria

Lacrimile si ostenelile Prea Cuvioasei Parascheva, care a patimit pentru Tine, le aducem tie, Puternice, si ne rugam impreuna cu dansa, iarta pe robii Tai care sunt lipsiti de toata bunatatea si ne mantuieste pe noi de toate nevoile.

Megalinaria

Pilda infranarii si neincetat izvorul Moldovei, care izvoraste noianuri de vindecari, pe dumnezeiasca Parascheva cu cucernicie sa o cinstim.

Sfanta Parascheva - fapte si cuvinte de invatatura

- fapte si cuvinte de invatatura

Trei au fost marile virtuti care au impodobit sufletul si viata Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iasi. Ingereasca feciorie, milostenia, adica lepadarea de cele pamantesti, si dumnezeiasca rugaciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuti le-a iubit fericita din copilarie si prin acestea, in chip deosebit, s-a dezbracat de orice cuget pamantesc, a biruit pe diavoli si s-a numarat in ceata Sfintilor Parinti purtatori de Dumnezeu.

Fiind odrasla de bun neam si avand sadita in inima ei frica de Dumnezeu, fericita Parascheva a inceput urcusul cel duhovnicesc pe scara virtutilor catre Hristos, Mirele ei, mai intai prin sfanta rugaciune, care este inceputul tuturor bunatatilor. Din pruncie, cuvioasa mergea la biserica satului Epivat, fiind nelipsita de la sfintele slujbe. Dar si in casa parintilor ei se ruga mult ziua si noaptea, imitand pe sfintii ingeri.

Dar, intrucat rugaciunea fara iubire de aproapele nu poate ajunge la Dumnezeu, care este iubire, fericita Parascheva a adaugat la rugaciunile ei inca doua fapte bune: postul si milostenia. Caci postul da aripi rugaciunii si o inalta la cer, iar milostenia, fiica cea dintai a iubirii, duce rugaciunea inaintea tronului Preasfintei Treimi. Astfel, mireasa lui Hristos nu gusta nimic pana seara, in zilele de post, iar in sarbatori, cand se intorcea de la biserica, isi schimba de multe ori hainele ei bune si de pret, date de parinti, cu hainele rele si rupte ale copiilor saraci, care cereau milostenie la usa bisericii. Pentru aceasta, cuvioasa primea multe mustrari si batai de la mama ei, cand o vedea imbracata in haine urate si sarace.

- Spune, Parascheva, cui ai dat hainele tale cele scumpe si frumoase cu care te-am imbracat? o intreba mama ei suparata.

- Le-am daruit lui Hristos prin mainile copiilor saraci ! raspundea fericita, cu chip luminat.

Odata, ascultand slujba in biserica, a auzit citindu-se acest cuvant din Sfanta Evanghelie: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Deci, ranindu-se la suflet ca de o sageata de acest cuvant al lui Hristos, indata a parasit grijile vietii pamantesti si, plecand pe ascuns din casa parinteasca la varsta de numai 15 ani, a intrat in sfanta nevointa a vietii calugaresti. Dupa ce mai intai s-a inchinat in biserica Vlahernei (a vlahilor), precum si la toate manastirile si sfintele moaste din Constantinopol, s-a tainuit apoi ca o straina intr-o manastire de fecioare din Ieraclia Pontului.

Cinci ani s-a nevoit aici fericita Parascheva, desavarsindu-se in toate faptele bune si mai ales in neincetata rugaciune cu multe lacrimi, cu posturi aspre si privegheri de noapte. Aici a strabatut ea calea cea grea a despatimirii si a inceput urcusul duhovnicesc al desavarsirii, unindu-se tainic cu Mirele Hristos prin umbrirea Duhului Sfant. Toate surorile din manastire se uimeau de viata si intelepciunea ei si laudau pe Dumnezeu, zicand: "Slava Tie, Doamne, ca Ti-ai facut vas ales si sfant pe Cuvioasa fecioara Parascheva si Te preamaresti intre cei blanzi si smeriti cu inima!"

Curatindu-se pe sine de cele pamantesti, s-a dus la Ierusalim si, dupa ce se inchina si imbratiseaza Sfantul Mormant cu multe lacrimi, se retrage pe Valea Iordanului la o mica manastire de fecioare. Aici s-a nevoit cu si mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli si rugandu-se pentru lume. Faptele ei cele bune cu care biruia pe cel nevazut si se unea negrait cu Hristos erau: desavarsita curatie a mintii si a inimii de ganduri si imaginatii patimase, neincetata rugaciune cu lacrimi de bucurie, postul si privegherea de toata noaptea si neadormita dorire a Mirelui preaiubit. Toate acestea au incununat pe Sfanta Parascheva cu cununa desavarsirii in Hristos, incat stralucea ca o faclie aprinsa in mijlocul celorlalte calugarite nevoitoare.

Ajungand cuvioasa la varsta de 25 de ani, intr-o noapte, pe cand se ruga, un inger al Domnului i-a spus:

- Lasa pustia si lacasul acesta si te intoarce la Epivat, in patria ta, ca acolo se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit!

Deci, sarutand Sfanta Parascheva pe toate surorile din acea manastire, s-a inchinat la Mormantul Domnului din Ierusalim si, luand o corabie, a ajuns la Constantinopol. Aici iarasi s-a inchinat cu lacrimi in biserica Maicii Domnului din Vlaherne, zicand:

"Preasfanta Stapana, nu am alta nadejde si acoperamant pe pamant decat pe tine. Tu sa-mi fii indreptatoare si folositoare spre Hristos. Cat m-am nevoit in pustie, pe tine te-am avut ajutor si mangaiere, iar acum, daca m-am intors in lume, te rog indrepteaza-ma pana la sfarsitul vietii mele, ca nu am alta nadejde dupa Dumnezeu!"

Ostenindu-se Sfanta Parascheva inca doi ani deplini langa biserica satului Epivat, in ascunse nevointe duhovnicesti si simtindu-si aproape obstescul sfarsit, a ingenuncheat inaintea icoanei Mantuitorului si cu lacrimi a rostit aceasta sfanta rugaciune:

"Doamne, Iisuse Hristoase, cauta din sfant lacasul Tau si nu ma parasi, nici nu ma lasa, ca pentru numele Tau cel sfant am lasat toate si dupa Tine am calatorit in toata viata mea. Si, acum, indura-Te, Doamne, si spune ingerului Tau cel bland sa ia cu pace sufletul meu!"

In timp ce se ruga, Preacuvioasa Parascheva si-a dat sfantul ei suflet in mainile Domnului, iar mult ostenitul ei trup a fost inmormantat de crestini intr-un mormant nou, aproape de tarmul marii.

Dupa multi ani, moastele Cuvioasei Parascheva au fost descoperite cu voia lui Dumnezeu intregi in mormant si scoase la lumina spre mangaierea credinciosilor intr-un chip ca acesta. Murind, un corabier a fost aruncat pe mal de valurile marii. Atunci, un crestin milostiv cu numele Gheorghe, impreuna cu altii, au sapat un mormant aproape si au dat de trupul neputred si plin de mireasma al Sfintei Parascheva. Dar, nestiind cine este, a ingropat alaturi trupul rau mirositor al corabierului. Noaptea, insa, a vazut in vis o imparateasa sezand pe scaun luminat, inconjurata de ingeri. Unul dintre ei ii zise:

- Gheorghe, pentru ce n-ati luat in seama trupul Sfintei Parascheva si l-ati uitat asa? Nu stiti ca Dumnezeu a iubit frumusetea ei si a voit s-o preamareasca pe pamant?

Apoi si acea imparateasa sfanta i-a zis:

- Degraba sa luati trupul meu din mormant si sa-l puneti la loc de cinste, in biserica satului meu, Epivat!

Auzind clericii despre aceasta minune, indata au mers la mormantul Cuvioasei Parascheva cu lumanari si tamaie si au dus sfintele ei moaste in biserica Sfintilor Apostoli din Epivat, unde au stat 175 de ani si au facut nenumarate minuni si vindecari de boli.

Raspandindu-se in toate tarile din jur vestea despre viata si minunile Cuvioasei Parascheva de la Epivat, in anul 1235, sfintele ei moaste au fost stramutate la Tarnovo, capitala Imperiului Romano-Bulgar, unde, de asemenea, au facut multe minuni. Dupa 160 de ani au fost stramutate la Belgrad, iar dupa inca 125 de ani le-au luat turcii in robie si le-au vandut din nou Patriarhiei de Constantinopol, fiind cinstite cu multa evlavie de credinciosi.

In anul 1639, domnul Moldovei, Vasile Lupu, terminand de construit frumoasa biserica a Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, din Iasi, cauta sa-si inzestreze ctitoria si capitala tarii cu moastele unor sfinti facatori de minuni. Deci, rugandu-se lui Dumnezeu, a auzit de moastele renumite ale Sfintei Parascheva. Si cum milostivul domn moldovean platise turcilor o mare parte din datoriile Patriarhiei, in vara anului 1641, patriarhul Partenie i-a daruit drept recunostinta cel mai de pret odor pe care il avea - moastele Cuvioasei Parascheva. Pana la Galatiau fost aduse cu corabia, iar de aici au fost insotite pana la Iasi de numerosi clerici, monahi si credinciosi cu faclii aprinse in maini. Aproape de Iasi le-au intampinat Vasile Lupu si mitropolitul Varlaam cu tot clerul si divanul tarii si le-au asezat cu mare cinste in biserica Manastirii Sfintii Trei Ierarhi, la 13 iunie, 1641, in sunetul clopotelor si in armonia frumoaselor cantari duhovnicesti.

Nenumarate sunt minunile si vindecarile de boli ce s-au facut credinciosilor, care au alergat cu rugaciuni si lacrimi la moastele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iasi, de-a lungul a 350 de ani de cand ocroteste Moldova si tara noastra. Sa amintim doar cateva dintre ele.

Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este insasi preamarirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecarii de boli si al izbavirii de multe nevoi si primejdii. Din cauza aceasta a fost luata ca protectoare in toate tarile ortodoxe din Balcani. Ba si turcii se cucereau de minunile ce se faceau crestinilor care ii cereau ajutor cu credinta si evlavie.

O alta minune care a uimit Moldova si tara noastra a fost izbavirea fara nici o vatamare a moastelor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit in noaptea de 26 spre 27 decembrie, anul 1888, in paraclisul Manastirii Sfintii Trei Ierarhi din Iasi. Caci, aprinzandu-se de la un sfesnic catafalcul cuvioasei, s-a topit argintul care imbraca racla, dar lemnul si sfintele ei moaste, desi erau invaluite in jaratic, au ramas intregi si nevatamate, spre intarirea credinciosilor si uimirea celor indoielnici.

Spre sfarsitul secolului XIX, sotia preotului Gheorghe Lates, din comuna Radaseni-Suceava, suferea la cap de o boala grea si incurabila. Alergand la Sfanta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moastele sfintei si-i cerea ajutor. Apoi i s-a facut Sfantul Maslu si s-a reintors acasa. Noaptea i se arata aievea Sfanta Parascheva, in haine albe stralucitoare si ii spuse:

- Nu mai plange, ca de acum te faci sanatoasa!

A doua zi, femeia s-a sculat sanatoasa si lauda pe binefacatoarea ei.

In anul 1950, o tanara din Iasi s-a imbolnavit de leucemie. Atunci, bolnava impreuna cu parintii ei au alergat la Sfanta Parascheva si cu multe lacrimi ii cereau ajutor si sanatate. Dupa doua luni de rugaciuni staruitoare si Sfantul Maslu, tanara s-a vindecat de aceasta boala fara leac si si-a continuat studiile.

O femeie dintr-un sat aproape de Iasi era greu bolnava de stomac. Fiind internata pentru operatie, s-a rugat mai intai la Sfanta Parascheva, cerandu-i cu credinta si cu lacrimi ajutor si vindecare. Timp de trei zile dupa internare i s-au facut toate analizele. La urma i-au spus medicii:

- Femeie, du-te acasa ca nu ai nimic!

In anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o crestina din Iasi pregatea conserve pentru iarna. Mama ei o indemna:

- Fata, sa nu faci una ca aceasta, caci astazi este ziua Sfintei Parascheva!

- Mama, a raspuns fiica, in fiecare zi este cate un sfant, dar eu n-am timp sa-i praznuiesc pe toti!

Dupa o ora, femeia si-a trimis copila in oras sa cumpere ceva. Pe strada a fost lovita grav de o masina si apoi internata la spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfanta Parascheva si, dupa ce si-a recunoscut pacatul, a cerut cu lacrimi iertare si salvarea fiicei ei accidentate. Dupa trei zile, copila s-a intors sanatoasa acasa.

Un inginer bolnav de plamani a fost internat in spital la Iasi pentru operatie. Mama sa a mers atunci la moastele Cuvioasei Parascheva si i-a cerut cu credinta sanatate fiului ei. Timp de doua saptamani doctorii au amanat operatia. Apoi, s-a observat ca afectiunea pulmonara s-a vindecat in chip miraculos. Atunci au zis bolnavului:

- Domnule inginer, ati scapat de operatie. intoarceti-va sanatos acasa. Este cineva care se roaga lui Dumnezeu pentru dumneavoastra!

Unui copil de trei ani si jumatate i s-a oprit brusc graiul. Atunci, mama a luat copilul in brate si a venit sa ceara ajutorul Sfintei Parascheva. Pe cand se ruga ea cu lacrimi, deodata copilul a strigat:

- Mama, mama! Aici este Doamne-Doamne?

Multumind din inima Preacuvioasei Parascheva, mama s-a intors acasa cu copilul sanatos.

In anul 1955, doi soti din Iasi nu aveau intelegere in casa. Intr-o seara, femeia disperata a parasit caminul. Zadarnic au cautat-o sotul si fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tatal ei a alergat la Sfanta Parascheva si s-a rugat cu lacrimi sa-i intoarca sotia cu bine inapoi. Ajungand sotul acasa, dupa o ora bate cineva in usa. Era sotia! Avea chipul palid si ingandurat.

- Unde ai fost, femeie? Ce ti s-a intamplat? a intrebat-o sotul.

- Diavolul mi-a dat in gand sa ma sinucid. De aceea m-am asezat pe linia trenului, aproape de gara Nicolina. Dar la orele 8 seara, pe cand venea un tren cu viteza, fiica noastra, imbracata in alb, vine la mine, ma apuca repede si ma arunca afara de pe linie. Asa am scapat de moarte si de osanda iadului! Dupa ce m-am intarit putin, am multumit lui Dumnezeu ca m-a izbavit de acest cumplit pacat si m-am intors acasa.

- Femeie, in seara aceasta la ora 8, fiica noastra era culcata, iar eu ma rugam la Cuvioasa Parascheva pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastra, ci insasi Sfanta Parascheva! Sa-i multumim ei, caci ea te-a scapat de aceasta cumplita si dubla moarte, trupeasca si sufleteasca.

De atunci este multa armonie si bucurie duhovniceasca in aceasta familie crestina.

Pe timpul celor doua razboaie mondiale, orasul Iasi a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala mitropolitana, unde se pastreaza cinstitele moaste ale Sfintei Parascheva, nu a fost atinsa de nici un obuz. Caci, de 350 de ani, cuvioasa ocroteste Moldova si orasul acesta binecuvantat. Batranii spun ca ostasii vedeau noaptea, in timpul razboiului, o femeie uriasa imbracata in alb deasupra Iasilor, ocrotindu-l de ocupatie si bombardamente.

Asa stie sa ajute Preacuvioasa Parascheva patria ei adoptiva, pentru credinta fiilor ei!

In timpul marii secete din vara anului 1947, cand mureau oamenii si animalele de foame, s-au scos moastele Sfintei Parascheva in procesiune prin satele Moldovei. Credinciosii le asteptau si le intampinau cu lacrimi de bucurie si cu faclii in maini. In urma veneau nori de ploaie bogata si adapau pamantul. Drept multumire, credinciosii se rugau si inaltau cate o troita cu aducerea moastelor Sfintei Parascheva in satele lor.

Cel mai mult alearga si cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, taranii, calugarii si studentii. Mai ales in lunile de examene, racla cuvioasei este alba de carti, de caiete de scoala si pomelnice. Putem spune ca moastele cele mai iubite de credinciosi din tara noastra si din afara sunt, fara indoiala, moastele Sfintei Parascheva, numita "cea grabnic ajutatoare si mult folositoare".

Marturisesc parintii batrani, care au fost martori oculari, despre o minune petrecuta la racla sfintei, la 14 octombrie, 1952. De hram, pe cand oamenii asteptau la rand sa se inchine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit sa se inchine si doua crestine batrane din Focsani. Vazand lume multa, au zis preotului de garda, Arhimandritul Cleopa Ilie:

- Parinte, da-ne voie sa ne inchinam la Cuvioasa Parascheva, fara sa mai stam la rand, ca suntem bolnave, si sa-i punem sub cap aceasta perna, pe care i-am adus-o de acasa drept multumire pentru ajutorul ce ni l-a dat.

- Dumnezeu sa va binecuvinteze, a zis Parintele Cleopa. Mergeti si va inchinati!

In clipa aceea, preotii si credinciosii au vazut un lucru cu totul sfant si minunat. Cuvioasa si-a ridicat singura capul, iar dupa ce femeile i-au pus perna adusa si s-au inchinat, Sfanta Parascheva si-a lasat iarasi capul pe capatai ca mai inainte. Iata cat de mult iubeste Preacuvioasa pe cei ce se roaga lui Dumnezeu si sfintilor Lui cu smerenie si credinta!

Sfanta Parascheva de la Iasi se bucura in tara de un cult deosebit, mai mult decat toti ceilalti sfinti locali care au moaste in Romania. In fiecare zi, la Catedrala mitropolitana din Iasi, de dimineata pana seara tarziu, se face un mic pelerinaj local continuu, cu credinciosi de toate varstele si din toate locurile, veniti la rugaciune. In mod deosebit in sarbatori, in posturi si in fiecare vineri, considerata "Ziua Sfintei Vineri", adica a Cuvioasei Parascheva, vin multi credinciosi si se inchina la racla cu credinta, aducand flori, daruri si imbracaminte pe care le ating de racla cuvioasei pentru a dobandi ajutor, sanatate si binecuvantare.

Dar cea mai mare zi de praznuire din tot anul este ziua de 14 octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cand are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din tara noastra, la care participa inchinatorii de la sate si orase, din toate colturile tarii. Aceasta zi este considerata un adevarat pelerinaj bisericesc national, care dureaza pana la 3 zile. Inca din ajun se scot in fata catedralei moastele Sfintei Parascheva si, timp de doua zile si doua nopti, credinciosii stau la rand pentru inchinare.

In seara zilei de 14 octombrie, praznicul cuvioasei se incheie cu o procesiune in jurul catedralei, avand in frunte pe mitropolitul Moldovei, care, impreuna cu clericii si credinciosii, cu lumanari in maini, poarta racla cu moastele sfintei, in sunetul clopotelor si al frumoaselor cantari bisericesti.

Dupa aceea, se asaza moastele in biserica la locul lor, se canta paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se intoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic in suflet si cu mangaierea Duhului Sfant in inima.

Sfanta Preacuvioasa Maica Parascheva, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Parintele Ioanichie Balan

 

Sarbatoarea Recoltei

Vineri si sambata orasul Turnu Magurele era in sarbatoare . Primaria si Consiliul Local au organizat Sarbatoarea Recoltei . Spre seara ne-au cantat si incantat Ansamblul Burnasul si Petrica Matu Stoian . 

In a doua seara au fost invitati Steliana Sima si indragitul interpret Ion Popa.

Agent asigurări !

Agent de asigurări închei RCA, CASCO, EURO-CASA , ASIGURĂRI VIATA 

Persoana de contact :  TEODORA - CAMELIA                                     OPREA

Relații la Telefon : 0761.936.335

                             0724.074.607

Accident grav pe noua şosea de centură a Alexandriei

În urmă cu aproximativ două ore,a avut loc un grav accident de circulaţie. Acesta s-a produs pe şoseaua de centură ocolitoare a municipiului Alexandria, inaugurată de curând, şosea destinată în mod special autovehiculelor de mare tonaj.

Şoferul unui camion nu a acordat prioritate unui tir care se deplasa regulamentar, dinspre Roşiorii de Vede spre Bucureşti.

Impactul s-a produs în apropiere de comuna Buzescu.

În urma accidentului,unul dintre cele două autovehicule s-a răsturnat,fiind grav avariat, iar șoferul care se afla la volanul tirului a fost transportat de urgenţă la Spitalul judeţean Alexandria, după ce a suferit leziuni în zona capului şi a picioarelor.

Ziua Imnului Național

29 iulie este Ziua Imnului Național al României. În această zi, acum 165 de ani se auzea pentru prima dată în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, „Deșteaptă-te române”, care avea să devină imnul revoluției pașoptiste.

La originea sa se află poemul patriotic „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, publicat în numărul iunie-iulie 1848 al suplimentului „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”. La doar câteva zile poemul a fost pus pe note de Anton Pann. Datorită mesajului energic şi mobilizator, imul a câștigat instantaneu aprecierea românilor, însoțind numeroasele adunări ale militanților pașoptiști pentru drepturi naționale. Ulterior el şi-a păstrat valoarea în conștiința colectivă, insuflându-le curaj românilor în timpul momentelor cruciale de-a lungul Războiului de Independentă (1877-1878), al primului şi celui de-al doilea Război Mondial.

,„Deşteaptă-te române” a fost interzis, alături de alte marșuri şi cântece patriotice, imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste, la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forțat să abdice. În 1989 s-a auzit din nou pe străzi, însoțind revoluționarii, iar imediat după revoluție a fost ales drept Imn Naţional al României, consacrat prin Constituția din 1991.

Astăzi, cu ocazia sărbătoririi Zilei Imnului Național, militarii din mai multe garnizoane din țară iau parte la ceremonii publice organizate în colaborare cu autoritățile locale. În Capitală, o ceremonie militară are loc în Piața Tricolorului din faţa Palatului Cercului Militar Național, între orele 9:30 şi 11:00. La eveniment sunt prezenți militarii Regimentului 30 Gardă „Mihai Viteazul” şi Muzica Reprezentativă a M.Ap.N., reprezentanți ai unor instituții civile şi militare, veterani de război, cadre militare în rezervă şi în retragere, dar şi Ministrul apărării naționale, Mircea Dușa, şi șeful Statului Major General, general-locotenent Ștefan Dănilă.

Traficul rutier este restricționat până la ora 11,00, pe Calea Victoriei între str. Dem I. Dobrescu şi bd. Regina Elisabeta şi pe str. Constantin Mille între Calea Victoriei și str. Brezoianu.

Accident în Turnu Magurele

Azi dimineață la ora 5 a avut loc un accident grav soldat cu moartea unei femei . Șoferul autoturismului conducea cu viteza și a intrat pe calea ferata unde a izbit frontal o femeie. Aceasta a decedat pe loc. Din spusele martorilor se pare ca șoferul a fost sub influenta băuturilor alcoolice. 

poze de la locul accidentului

Vremea în Turnu Magurele

Precipitatii: 9.10 mm
Vant: 2.50 m/s, NV
Presiune atmosferica: 1009 hPa

Vremea azi in Turnu Măgurele: Astazi se vor inregistra ploi abundente. Temperatura maxima va fi de 19°C (resimtita 20°C). Vantul va bate foarte usor din directia NV.

Gafă enormă a lui Traian Băsescu în ziua de doliu național

 De ziua doliului național decretată de  Guvern în memoria victimelor carnagiului de duminică din Muntenegru, președintele Traian Băsescu a semnat  un mesaj adresat românilor cu ocazia Zilei Drapelului Național. Mesajul lui  Băsescu se încheie cu urarea de La mulți ani adresata românilor, României și Tricolorului. 

Președintele României, domnul Traian Băsescu, a transmis miercuri, 26 iunie a.c., un mesaj cu prilejul Zilei Drapelului Național., se arată în comunicatul Administrației Prezidențiale.

Vă prezentăm textul mesajului:

„Ziua de 26 iunie, Ziua Drapelului Național, reprezintă pentru toți românii un moment de sărbătoare.

Drapelul Național amintește fiecărui român trecutul de luptă pentru unitate și independență și ne face să trăim un sentiment de mândrie și de apartenență la țară și la valorile naționale.

Zbuciumata istorie a României a dovedit că Drapelul Național reprezintă principalul simbol al unității românilor de pretutindeni, amintind fiecăruia dintre noi datoria sfântă de a servi cu credință patria, de a apăra cu orice preț unitatea, independenta și suveranitatea României.

În această zi îi îndemn pe toți românii, oriunde s-ar afla, să cinstească așa cum se cuvine acest simbol național.

La multi ani, români!

La mulți ani, România!

La mulți ani, Tricolor!

 Traian Băsescu

 Președintele României”

Ziua de 26 iunie a fost proclamată în 1998 ca Zi a Drapelului Naţional.

Doliu național pentru romanii morti in Muntenegru!

Guvernul a decretat ziua de miercuri, 26 iunie, drept zi de doliu național pentru victimele accidentului din Muntenegru. Al treilea avion cu romanii morți în accidentul din Muntenegru a aterizat, marți seara, la Baza 90 din Otopeni. 

La baza militara s-a aflat premierul Victor Ponta, ministrul Apărării, Mircea Dusa, înalți oficiali din Guvern, precum și câțiva membri ai familiilor celor morți, pentru care s-a făcut

o excepție și li s-a permis accesul pe pista. Tot marți au ajuns în țara și pacienții răniți, cu doua aeronave puse la dispoziție de Ministerul Apărării Naționale (MApN).

Aeronava cu trupurile neînsuflețite ale celor 18 romani a fost primita cu o ceremonie religioasa. Dupa ceremonia făcută în amintirea celor 18 persoane care si-au pierdut viata în tragedia din Muntenegru, trupurile neînsuflețite au fost preluate și transportate la Institutul de Medicina Legala (IML).

Autoritățile au anunțat ca procedura de identificare a victimelor a fost extrem de dificila, in urma tragediei multe dintre acestea fiind desfigurate de impact. Dupa ce se va face recunoașterea victimelor, acestea vor fi predate familiilor si vor fi transportate în localitățile din care provin.

Tot marți au ajuns în țară și cei 29 de răniți, cu doua aeronave puse la dispoziție de Ministerul Apărării Naționale (MApN). Ambulantele SMURD cu persoanele rănite au fost însoțite de echipaje de Politie, pentru a ajunge cat mai repede la cele patru spitale, Elias, Bagdasar Arsene, Floreasca si Spitalul Universitar. Personalul acestor spitale s-a aprovizionat cu rezerve de sânge și stocuri de medicamente si au fost eliberate paturi pentru a fi internate persoanele grav rănite.

Trei dintre pacienții răniți sunt în stare grava, iar medicii s-au declarat rezervați cu privire la evoluția stării lor de sănătate.

Guvernul a decretat ziua de miercuri, 26 iunie, drept zi de doliu național pentru victimele accidentului din Muntenegru. 

Hotărârea privind declararea zilei de doliu național a fost aprobata marți, în ședința speciala a Guvernului. 

Premierul Victor Ponta și ministrul Apărării, Mircea Dusa, vor participa, miercuri dimineața, la ceremonia publica dedicata Zilei Drapelului, unde steagul va fi ridicat pe catarg și apoi arborat în berna, iar cei prezenți vor tine un moment de reculegere în memoria victimelor accidentului din Muntenegru.

Un autocar cu turiști romani s-a prăbușit, duminica în jurul orei 18.00 a României, într-o prăpastie din Muntenegru, accidentul soldându-se cu 18 morți și 29 de răniți. Accidentul s-a produs la Grlo, pe o sosea dintr-o regiune montana la 30 de kilometri nord de Podgorita, capitala Muntenegrului.