April 9, 2011
George Brailoiu: Voi decide cui donez lotul Cioran dupa ce discut cu oameni avizati
- postat deVirgil Andronescu -
- sursa: HotNews.ro -
Omul de afaceri George Brailoiu, cel care a cumparat lotul Cioran cu obiecte personale si manuscrise, spune ca va decide cine va intra posesia documentelor abia dupa ce se va consulta cu "persoane avizate". George Brailoiu declara la RFI ca vineri dupa-amiaza a fost contactat si de Ministerul Culturii.Omul de afaceri spune ca a fost contactat de presedintele Academiei Romane si de un reprezentant al Ministerului Culturii. Cui va dona insa lotul Cioran va decide abia dupa ce se va consulta cu specialisti."Am fost contactat si de la Ministerul Culturii (n.r. vineri dupa-amiaza) din partea domnului ministru si cu cei de la Biblioteca Centrala Universitara am discutat, m-au felicitat, ei au fost competitorii mei. Nu stiam evident…Saptamana viitoare deja am stabilit o intalnire cu presedintele Academiei, o sa discut cu oameni avizati, pentru ca eu nu sunt avizat si o sa iau o decizie in consecinta".George Brailoiu mai spune ca este prima data cand participa la o astfel de licitatie."Am decis sa particip la licitatie afland ca statul roman nu participa. Intentia mea a fost sa cumpar tot fondul, am si reusit dupa cum se vede si de altfel sa ramana secreta identitatea mea… Motivul (n.r. de a participa la licitatie) a fost acela de a le dona statului roman, de a le aduce acasa".Apocalipsa dupa Cioran. Povestea documentelor licitate la Paris spusa de Gabriel Liiceanu.Filozoful Gabriel Liiceanu sustine ca Ecaterina Cioran, sotia fratelui lui Emil Cioran, este cea care vinde in realitate documentele licitate azi la Paris - manuscrise dupa cartile scrise in romaneste, carti postale, scrisori, diploma de bacalaureat etc. "Posesoarea lor a mintit indicand alta sursa a manuscriselor. Aceste manuscrise i-au fost returnate lui Aurel Cioran de catre mine la inceputul anilor 90", a declarat Liiceanu pentru HotNews.ro. El afirma ca, dupa ce le-a studiat timp de doi ani pentru documetarea unei carti, le-a returnat lui Aurel Cioran, care urma, la randul sau, sa le doneze Bibliotecii Astra din Sibiu. Acest lucru, spune Liiceanu, nu s-a mai intamplat si nu stie sa existe vreun testament in acest sens. Emil Cioran a murit in iunie 1995 iar fratele sau, Aurel Cioran, doi ani mai tarziu.
Liiceanu: "Cioran ar lesina de ras si ar spune ca e o enorma ironie a istoriei, ca acele scrisorele sau carti postale scrise de el in momente de indigenta materiala valoreaza astazi atata"
"Ministerul Culturii are o armata de functionari, are tot ce va imaginati ca logistica, dar nu are 100.000 de euro ca sa cumpere manuscrisele originale ale cartilor scrise de Cioran in limba romana".Liiceanu: "Toate manuscrisele care se scot astazi la licitatie la Paris provin din Romania. Au plecat din familia Cioran, mai precis de la sotia lui Aurel Cioran, la casa de licitatii din Paris. Istoria acestei arhive - pe care o cunosc pe dinafara pentru ca am avut-o timp de doi ani in casa mea prin bunavointa lui Aurel Cioran, fratele lui Emil Cioran - este urmatoarea: Dupa ce am facut filmul, in 1990 (filmat de TVR si Sorin Iliesiu) am facut proiectul publicarii unei carti care se numea Itinerariile unei vieti, urmat de transcrierea interviului filmat cu Cioran din 19 - 21 iunie 1990. In vederea pregatirii acestei carti, l-am rugat pe Aurel Cioran, cu care eram in relatii excelente, sa-mi puna la dispozitie toate documentele ramase in tara dupa stabilirea lui Cioran la Paris ca sa pot avea o documentatie serioasa asupra perioadei romanesti a lui Cioran.
Asa se face ca am avut in mana vreme de doi ani tot ceea ce se vinde astazi la Paris. Sunt trei mari categorii de manuscrise: manuscrisele cartilor romanesti, sase carti romanesti, manuscrisele Cioran referitoare la conspectele la filozofia germana - facute de Cioran in timpul deceniului al treilea ca student si imediat dupa absolvire la inceputul anilor 30 - in sfarsit al treilea calup al acestei arhive constituit din corespondenta - scrisorile sau cartile postale - scrisa de Cioran din clipa in care a avut diferite burse, mai intai cea de la Berlin in 1933 pana in 35, pe urma incepand din 1937 de la Paris, pe tot parcursul razboiului, in sfrasit scrisori aflate in arhiva lui Relu Cioran ajunse acasa trimise de Cioran de la Paris unor prieteni. Aceste trei categorii de manuscrise pe care le-am studiat vreme de vreo doi ani de zile au fost apoi filmate de Sorin Iliesiu in vederea alcatuirii celeilalte variante de film documentar, bazat pe interviul cu Cioran, care a fost prezentat putin mai tarziu dupa filmul de la televiziune sub titlul Apocalipsa dupa Cioran." Vezi aici prima parte a filmului.Liiceanu: "Cand am avut aceste manuscrise primite de la Relu Cioran, discutand cu el despre soarta lor dupa disparitia familiei, mi-a spus ca s-a inteles cu fratele sau ca toate aceste manuscrise romanesti sa fie donate bibliotecii Astra de la Sibiu. Cu acest gand - evident, dupa ce le-am folosit, le-am copiat, conspectat, mi-am facut fise din ele, care au intrat pe urma in cartea de care va vorbeam, Itinerariile unei vieti - ca om cinstit dar cu sufletul indoit le-am dat inapoi proprietarului, lui Aurel Cioran. De ce cu sufletul indoit? Pentru ca imi spuneam: oare Aurel Cioran le va da Bibliotecii Astra asa cum a promis?
Cred ca nu exista un testament. Aurel Cioran mi-a spus in mod ferm ca fratele lui si el insusi au stabilit donarea acestei arhive romanesti Bibliotecii Astra. L-am intrebat in mai multe randuri - el a murit in 1997 - daca a apucat, la doi ani dupa moartea fratelui sau parizian, daca a facut donatia Bibliotecii Astra. Nu, draga, am sa o fac in curand. A trenat acest lucru. In clipa de fata, cu toata tandretea si afectiunea pe care o simt fata de el, memoria lui se incarca cu licitatia la care s-a ajuns astazi.
Documentele au ramas in casa din strada Dealului numarul 4 din Sibiu, acolo unde i le-am returnat lui Aurel Cioran, acolo unde dupa moartea lui a ramas sotia lui, Ica Cioran, Ecaterina Cioran, si care le-a scos, iata, la vanzare indicand ca sursa a vanzarii - ceea ce este un fals total - ca aceste documente apartin unei familii de prieteni apropiati lui Aurel Cioran. Pe sleau spus, este o minciuna. Aceste documente scoase astazi in vanzare la Paris sunt documente provin din casa sotiei lui Aurel Cioran. Nu se poate spune nimic, e dreptul proprietarului sa faca ce vrea. Cata vreme i-au ramas in proprietate, nu putem spune nimic prin faptul ca sotia ramasa in viata dupa moartea lui Aurel Cioran le-a pus in vanzare azi la Paris. Posesoarea lor a mintit indicand alta sursa a manuscriselor. Aceste manuscrise i-au fost returnate lui Aurel Cioran de catre mine la inceputul anilor 90.
Ele au fost toate inventariate in catalogul in care sunt indicate preturile de pornire. O carte postala din anii 33, scrisa de Cioran de la Berlin catre parintii din Rasinari, din Sibiu, este evaluata la 3-400 de euro. O carte posala din Paris din timpul razboiului, la fel, 4-500 de euro. In timpul asta, Cioran cam murea de foame, cand trimitea cu scrisul lui pe o cartolina cateva randuri ingrijorate catre cei de acasa. Ideea ca acea bucata de carton, scrisa de un om care nu stia ce va manca a doua zi, valoreaza azi 500 de euro este un lucru de care e bine sa ne miram in mod frumos: ce straniu e destinul unui om. Cioran, oricum, ar lesina de ras si ar spune ca e o enorma ironie a istoriei, ca acele scrisorele sau carti postale scrise de el in momente de indigenta materiala valoreaza astazi atata. Un manuscris a lui Cioran, de tipul Schimbarea la fata a Romaniei sau Pe culimle disperarii, Lacrimi si Sfinti sau Indreptar patimas se misca ca valoare intre 3-4000 de euro si 8-10.000 de euro. Adunand toate piesele laolalta nu se depaseste suma de 100.000 de euro, adica exact atat cat cere Liga lui Mitica Dragomir pentru transmisia unui meci la televiziunea publica."Liiceanu: "Parlamentarii nostri fac presiuni catre televiziunea publica ca sa cumpere pe un milion toate meciurile. Iar noi nu avem bani sa dam 100 si ceva de mii pentru patrimonii, pentru documente de o importanta enorma. Asta este ridicolul situatiei. In momentul de fata stiu vag ca televiziunea incearca daca are dreptul legal sa foloseasca din bugetul ei suma pentru participarea la licitatie. De asemenea, Biblioteca Central Universitara poate sa aloce pentru a intra in licitatie suma, am inteles, de 35.000 de euro. Cam atat. Ministerul, nu poate. Are o armata de functionari, are tot ce va imaginati ca logistica, dar nu are 100.000 de euro ca sa cumpere manuscrisele originale ale cartilor scrise de Cioran in limba romana.
Un autor poate fi revendicat de cultura in limba in care a scris. Toata partea romaneasca a operei lui Cioran, va spuneam de cele sase carti scrise in limba romana, intre 1932 si 1941, toate fac din Cioran un scriitor roman. Se liciteaza Cioran-ul romanesc. Nu cred ca francezii se vor repezi sa cumpere. Ei se vor repezi sa cumpere Cioran-ul francez, pentru ca Cioran este un scriitor francez din clipa in care incepe sa scrie in limba franceza. Iar partea cea mai spectaculoasa a operei indedite a lui Ciroan si care se va pune in licitatie in curand vor fi acele celebre caiete ale jurnalului din 1975 si pana in 1980 si ceva, care au fost gasite in casa lui Cioran dupa moartea lui Cioran si a prietenei lui Simone Boue. Acelea costa o avere, acelea urca spre un milion, un milion jumate. Alea vor fi cumparate de statul francez, sunt manuscrisele lui Cioran in limba franceza. Dar acestea sunt in romana si reprezinta opera romana, este Cioranul romanesc. Statul roman trebuia sa fie prezent la licitatia de azi, mai ales ca ele costa putin, e o suma de nimic pentru un stat."Ministerul Culturii nu are fonduri sa cumpere manuscrisele lui Emil Cioran, scoase la licitatie la ParisMinisterul Culturii nu are fondurile necesare sa participe la licitatia din 7 aprilie, de la Paris, unde sunt scoase la vanzare manuscrise si documente personale ale filosofului si scriitorului Emil Cioran. "Ministerul Culturii si-ar fi dorit foarte mult sa aiba posibilitatea sa participe la aceasta licitatie, dar din pacate Ministerul Culturii nu are fondurile necesare", a declarat pentru HotNews.ro Debreczeni Hajnalka, consilier de presa al ministrului Culturii, Kelemen Hunor. Aceasta a precizat ca "nu s-a pus in discutie folosirea fondului de rezerva aflat la dispozitia prim-ministrului".Institutul Cultural Roman nu poate participa la licitatia de la Paris Reprezentantii Institutului Cultural Roman au declarat pentru HotNews.ro ca ICR nu poate participa la aceasta licitatie. "Conform Legii sale de organizare si functionare, Legea 356/ 2003, Institutul Cultural Roman nu are printre prerogativele sale achizitionarea si administrarea unor bunuri de patrimoniu. Drept urmare, in bugetul pe anul 2011 nu au putut fi prevazute sume destinate unor astfel de achizitii", sustine Institutul. "Conform Legii 182/2000, responsabilitatea de a proteja patrimoniul cultural mobil, inclusiv achizitionarea de manuscrise si documente precum cele apartinand lui Emil Cioran, revine Ministerului Culturii si Patrimoniului National si Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor".
- sursa: HotNews.ro -
Omul de afaceri George Brailoiu, cel care a cumparat lotul Cioran cu obiecte personale si manuscrise, spune ca va decide cine va intra posesia documentelor abia dupa ce se va consulta cu "persoane avizate". George Brailoiu declara la RFI ca vineri dupa-amiaza a fost contactat si de Ministerul Culturii.Omul de afaceri spune ca a fost contactat de presedintele Academiei Romane si de un reprezentant al Ministerului Culturii. Cui va dona insa lotul Cioran va decide abia dupa ce se va consulta cu specialisti."Am fost contactat si de la Ministerul Culturii (n.r. vineri dupa-amiaza) din partea domnului ministru si cu cei de la Biblioteca Centrala Universitara am discutat, m-au felicitat, ei au fost competitorii mei. Nu stiam evident…Saptamana viitoare deja am stabilit o intalnire cu presedintele Academiei, o sa discut cu oameni avizati, pentru ca eu nu sunt avizat si o sa iau o decizie in consecinta".George Brailoiu mai spune ca este prima data cand participa la o astfel de licitatie."Am decis sa particip la licitatie afland ca statul roman nu participa. Intentia mea a fost sa cumpar tot fondul, am si reusit dupa cum se vede si de altfel sa ramana secreta identitatea mea… Motivul (n.r. de a participa la licitatie) a fost acela de a le dona statului roman, de a le aduce acasa".Apocalipsa dupa Cioran. Povestea documentelor licitate la Paris spusa de Gabriel Liiceanu.Filozoful Gabriel Liiceanu sustine ca Ecaterina Cioran, sotia fratelui lui Emil Cioran, este cea care vinde in realitate documentele licitate azi la Paris - manuscrise dupa cartile scrise in romaneste, carti postale, scrisori, diploma de bacalaureat etc. "Posesoarea lor a mintit indicand alta sursa a manuscriselor. Aceste manuscrise i-au fost returnate lui Aurel Cioran de catre mine la inceputul anilor 90", a declarat Liiceanu pentru HotNews.ro. El afirma ca, dupa ce le-a studiat timp de doi ani pentru documetarea unei carti, le-a returnat lui Aurel Cioran, care urma, la randul sau, sa le doneze Bibliotecii Astra din Sibiu. Acest lucru, spune Liiceanu, nu s-a mai intamplat si nu stie sa existe vreun testament in acest sens. Emil Cioran a murit in iunie 1995 iar fratele sau, Aurel Cioran, doi ani mai tarziu.Liiceanu: "Cioran ar lesina de ras si ar spune ca e o enorma ironie a istoriei, ca acele scrisorele sau carti postale scrise de el in momente de indigenta materiala valoreaza astazi atata"
"Ministerul Culturii are o armata de functionari, are tot ce va imaginati ca logistica, dar nu are 100.000 de euro ca sa cumpere manuscrisele originale ale cartilor scrise de Cioran in limba romana".Liiceanu: "Toate manuscrisele care se scot astazi la licitatie la Paris provin din Romania. Au plecat din familia Cioran, mai precis de la sotia lui Aurel Cioran, la casa de licitatii din Paris. Istoria acestei arhive - pe care o cunosc pe dinafara pentru ca am avut-o timp de doi ani in casa mea prin bunavointa lui Aurel Cioran, fratele lui Emil Cioran - este urmatoarea: Dupa ce am facut filmul, in 1990 (filmat de TVR si Sorin Iliesiu) am facut proiectul publicarii unei carti care se numea Itinerariile unei vieti, urmat de transcrierea interviului filmat cu Cioran din 19 - 21 iunie 1990. In vederea pregatirii acestei carti, l-am rugat pe Aurel Cioran, cu care eram in relatii excelente, sa-mi puna la dispozitie toate documentele ramase in tara dupa stabilirea lui Cioran la Paris ca sa pot avea o documentatie serioasa asupra perioadei romanesti a lui Cioran.
Asa se face ca am avut in mana vreme de doi ani tot ceea ce se vinde astazi la Paris. Sunt trei mari categorii de manuscrise: manuscrisele cartilor romanesti, sase carti romanesti, manuscrisele Cioran referitoare la conspectele la filozofia germana - facute de Cioran in timpul deceniului al treilea ca student si imediat dupa absolvire la inceputul anilor 30 - in sfarsit al treilea calup al acestei arhive constituit din corespondenta - scrisorile sau cartile postale - scrisa de Cioran din clipa in care a avut diferite burse, mai intai cea de la Berlin in 1933 pana in 35, pe urma incepand din 1937 de la Paris, pe tot parcursul razboiului, in sfrasit scrisori aflate in arhiva lui Relu Cioran ajunse acasa trimise de Cioran de la Paris unor prieteni. Aceste trei categorii de manuscrise pe care le-am studiat vreme de vreo doi ani de zile au fost apoi filmate de Sorin Iliesiu in vederea alcatuirii celeilalte variante de film documentar, bazat pe interviul cu Cioran, care a fost prezentat putin mai tarziu dupa filmul de la televiziune sub titlul Apocalipsa dupa Cioran." Vezi aici prima parte a filmului.Liiceanu: "Cand am avut aceste manuscrise primite de la Relu Cioran, discutand cu el despre soarta lor dupa disparitia familiei, mi-a spus ca s-a inteles cu fratele sau ca toate aceste manuscrise romanesti sa fie donate bibliotecii Astra de la Sibiu. Cu acest gand - evident, dupa ce le-am folosit, le-am copiat, conspectat, mi-am facut fise din ele, care au intrat pe urma in cartea de care va vorbeam, Itinerariile unei vieti - ca om cinstit dar cu sufletul indoit le-am dat inapoi proprietarului, lui Aurel Cioran. De ce cu sufletul indoit? Pentru ca imi spuneam: oare Aurel Cioran le va da Bibliotecii Astra asa cum a promis?
Cred ca nu exista un testament. Aurel Cioran mi-a spus in mod ferm ca fratele lui si el insusi au stabilit donarea acestei arhive romanesti Bibliotecii Astra. L-am intrebat in mai multe randuri - el a murit in 1997 - daca a apucat, la doi ani dupa moartea fratelui sau parizian, daca a facut donatia Bibliotecii Astra. Nu, draga, am sa o fac in curand. A trenat acest lucru. In clipa de fata, cu toata tandretea si afectiunea pe care o simt fata de el, memoria lui se incarca cu licitatia la care s-a ajuns astazi. Documentele au ramas in casa din strada Dealului numarul 4 din Sibiu, acolo unde i le-am returnat lui Aurel Cioran, acolo unde dupa moartea lui a ramas sotia lui, Ica Cioran, Ecaterina Cioran, si care le-a scos, iata, la vanzare indicand ca sursa a vanzarii - ceea ce este un fals total - ca aceste documente apartin unei familii de prieteni apropiati lui Aurel Cioran. Pe sleau spus, este o minciuna. Aceste documente scoase astazi in vanzare la Paris sunt documente provin din casa sotiei lui Aurel Cioran. Nu se poate spune nimic, e dreptul proprietarului sa faca ce vrea. Cata vreme i-au ramas in proprietate, nu putem spune nimic prin faptul ca sotia ramasa in viata dupa moartea lui Aurel Cioran le-a pus in vanzare azi la Paris. Posesoarea lor a mintit indicand alta sursa a manuscriselor. Aceste manuscrise i-au fost returnate lui Aurel Cioran de catre mine la inceputul anilor 90.
Ele au fost toate inventariate in catalogul in care sunt indicate preturile de pornire. O carte postala din anii 33, scrisa de Cioran de la Berlin catre parintii din Rasinari, din Sibiu, este evaluata la 3-400 de euro. O carte posala din Paris din timpul razboiului, la fel, 4-500 de euro. In timpul asta, Cioran cam murea de foame, cand trimitea cu scrisul lui pe o cartolina cateva randuri ingrijorate catre cei de acasa. Ideea ca acea bucata de carton, scrisa de un om care nu stia ce va manca a doua zi, valoreaza azi 500 de euro este un lucru de care e bine sa ne miram in mod frumos: ce straniu e destinul unui om. Cioran, oricum, ar lesina de ras si ar spune ca e o enorma ironie a istoriei, ca acele scrisorele sau carti postale scrise de el in momente de indigenta materiala valoreaza astazi atata. Un manuscris a lui Cioran, de tipul Schimbarea la fata a Romaniei sau Pe culimle disperarii, Lacrimi si Sfinti sau Indreptar patimas se misca ca valoare intre 3-4000 de euro si 8-10.000 de euro. Adunand toate piesele laolalta nu se depaseste suma de 100.000 de euro, adica exact atat cat cere Liga lui Mitica Dragomir pentru transmisia unui meci la televiziunea publica."Liiceanu: "Parlamentarii nostri fac presiuni catre televiziunea publica ca sa cumpere pe un milion toate meciurile. Iar noi nu avem bani sa dam 100 si ceva de mii pentru patrimonii, pentru documente de o importanta enorma. Asta este ridicolul situatiei. In momentul de fata stiu vag ca televiziunea incearca daca are dreptul legal sa foloseasca din bugetul ei suma pentru participarea la licitatie. De asemenea, Biblioteca Central Universitara poate sa aloce pentru a intra in licitatie suma, am inteles, de 35.000 de euro. Cam atat. Ministerul, nu poate. Are o armata de functionari, are tot ce va imaginati ca logistica, dar nu are 100.000 de euro ca sa cumpere manuscrisele originale ale cartilor scrise de Cioran in limba romana.
