-de Virgil Andronescu-
Vorbim de Vântu,de Patriciu,de Voiculescu...
Da,e în regulă,până la un anumit punct. De ce...? Pentru că nimeni nu se mai ocupă de omul de rând care îşi caută un loc de muncă şi care ştie să facă ceva,să aducă plus-valoare în societatea românească. Articole de de clacă prin mare parte din presă pentru că nu au ca punct terminus rezolvarea problemelor curente ale fiecărui cetăţean onest dar muritor de foame.În toate domeniile se întâmplă această aberaţie. În România lucrurile merg astfel: peste tot se găsesc ,,binevoitori'' şi ,,deontologi''care nu ştiu decât să bată apa în piuă ,,uitând''de bietul popor mult invocat de toţi politicienii şi nu numai. Pe unde te duci după un loc de muncă ţi se spune că e criză şi că nu se pot face angajări. Criză...criză dar pentru cine? Pentru proşti nu pentru firmele de tot felul şi nici pentru statul român. Manip**area e la ea acasă aici pe tărâmuri mioritice şi mulţi cad victime acestei maşinaţiuni cinice. Statul şi unii afacerişti (nu oameni de afaceri), ne fură la tot pasul prin diferite inginerii care mai de care mai golăneşti şi mai cusute cu aţa albă! Pardon,cu aţă roşie,galbenă şi de ceva ani cu aţă portocalie.Toţi sunt numai pentru burţile lor şi pe deasupra sunt şi semianalfabeţi. Mare încredere,naivă desigur,am avut în toată presa românească şi m-am înşelat amarnic. Unde e câinele de pază al democraţiei? A plecat la păscut? Roade oasele şi linge firimiturile aruncate de politicieni (nu oameni politici),şi de pseudo- investitorii de după '89.Sunt ţinuţi în lesă şi doar la comandă latră balosi,rareori muşcând,dar nu direct pe cine trebuie.Ci mai degrabă,presa spală creierele oamenilor de bună credinţă.Vreau nişte articole serioase şi care să atace exact criza morală prin care trecem şi pe care ne-au inculcat-o mental ai noştrii bravi conducători din toate vremurle! Cine are cap să înţeleagă,cine nu are să încerce să aibă! Scopul final al unui articol serios trebuie să reprezinte o rezolvare ori crearea unui cadru social normal care să ajute concret fiecare om care cumpără o gazetă.Ştiu că se poate face asta,rămâne doar să se poată dar mai ales să se vrea! Cu orice risc!
November 28, 2010
Indescifrabilă îmi eşti
- vis îngenunchiat pe retină-
sărută-mă pe un ochi să te privesc mereu
a descifra. priviri mângâieri zâmbete
în vis îmi cădeau dinţii. în vis.
numai tu mă sărutai iar eu fugeam
ca un lepros. celălalt ochi de vedere
acum te am mult mai aproape. mâna ta. eu
şi visul meu scârbos. iată că acum trece
un dric pe străzi lăturalnice. memento
mori. sărută-mă şi pe celălalt.
indescifrabilă îmi eşti de te mai ascunzi.
sărută-mă. nu mai vreau în faţa oglinzii
amândoi deodată. imediat ce m-am trezit.
m-am spălat pe dinţi şi numai zâmbetul tău
l-am păstrat pe retină solar
sărută-mă pe un ochi să te privesc mereu
a descifra. priviri mângâieri zâmbete
în vis îmi cădeau dinţii. în vis.
numai tu mă sărutai iar eu fugeam
ca un lepros. celălalt ochi de vedere
acum te am mult mai aproape. mâna ta. eu
şi visul meu scârbos. iată că acum trece
un dric pe străzi lăturalnice. memento
mori. sărută-mă şi pe celălalt.
indescifrabilă îmi eşti de te mai ascunzi.
sărută-mă. nu mai vreau în faţa oglinzii
amândoi deodată. imediat ce m-am trezit.
m-am spălat pe dinţi şi numai zâmbetul tău
l-am păstrat pe retină solar
November 26, 2010
,,Lumina nodului din cer''-Lansare de carte la Turnu Măgurele-
-articol de Virgil Andronescu-
La 22 august a.c. a avut loc lansarea cărţii Nodul din cer al poetesei Carmen Lumiere, unde a participat şi scriitorul şi publicistul Liviu Nanu din partea site-ului agonia.ro. Volumul cuprinde 105 poeme şi şase pagini cu grafică. Poezia se încadrează în zona cubismului, grafica explicitează...
Poeta cercetează cu un curaj deosebit teme ale poeziei de dragoste dar nici teritoriul filosofic nu îi este străin: le tratează pe ambele cu naturaleţe.
Introspecţia se manifestă vis-a-vis de sine însăşi în conexiune directă cu Dumnezeu.
Extrage substanţa vitală, benefică, şi rezolvă stilistic problematicile vieţii, direct şi fără complexe. Trăirile îi sunt febrile.
Descoperim aici două laturi ce acum s-au intersectat: calitatea de femeie, soţie şi mamă, dar şi legătura firească Om-Dumnezeu prin Iubire.
Viața îi serveşte bune şi rele, le trăieşte şi le concretizează poetic prin rugăciunea poetică şi nu numai. Dumnezeu îi este cel mai aproape.
Carmen Lumiere investighează cele pământeşti întocmai omului de ştiinţă şi concluzionează...
Din ancestralul fiinţei sale poetesa cerne, în dialoguri şi monologuri interioare, iubirea de Oameni şi iubirea de Dumnezeu -egal, echilibrat şi profund, precum poemele sale. Găsim versuri adânci şi versuri „efecte speciale” prin care ne descoperă microcosmosul ei interior. Relativul şi absolutul se îmbină perfect.
Carmen Lumiere prezintă în prim-plan lupta vieţii cu moartea în urma căreia nu rămâne decât ea însăşi şi verbul „a trăi”.
Omul din ea caută necunoscutul, descifrându-l pas cu pas, mergând până acolo încât să descopere culori inefabile- de substanţă, şi nuanţe încă neinventate. Teoria formelor fără fond nu îşi găseşte în nici un fel locul în acest volum de versuri. Formele poemelor sunt geometrice- rotunde ori colţuroase, spaţiale ori în planuri întretăind spaţii închise- banalul cotidian. Peisajul puternic pastelat- grafica explicitează totul, este uneori adus şi „alb şi negru”.
Metaforele sunt concrete, concretul e concret, reprezentând însăşi chintesenţa trăirilor sale. Trăieşte intens tot ce se poate trăi omeneşte, sintetizează cu ajutorul cuvântului scris metafizica trăirilor sale. Îşi prezintă ideile logic dar şi „absurd” pentru neiniţiaţii în arta exprimării cuvântului. Naşte idei noi filosofice, contemplă absolutul, ignoră banalităţile şi cu toate astea nu cade în extrema misticului şi nici în aceea a ideilor preconcepute. Prezintă echilibrat şi „echidistant” viaţa în toată splendoarea ei - dar şi dedesubturile acesteia.
Poeta Carmen Lumiere născoceşte miraje poetice pe care le analizează cu mare atenţie - pe care le aşează în sufletul cititorului cu deosebita grijă.
Femeia Carmen Luminiţa Ciutură încearcă şi reuşeşte cu forţe nebănuite să învingă timpul şi să meargă mai departe trăind la fel de intens poezia şi viaţa. Vârsta nu are nici un fel de conotaţie în ceea ce scrie… Nu îşi regretă istoria personală...
Echilibrul femeii şi poetei e absolut... În poeziile cuprinse în acest volum de debut se distinge lupta perpetuă cu timpul ce ne macină viaţa la moara căutărilor continue. Poezia Luminiţei e una de tip pozitivist.
Umblatul printre aştri, paşii pe pământ, alergătura printre cuvinte - cu ele însele la braţul sufletului, îi sunt botez de foc descătuşării. Timpul, ca pentru toţi ceilalţi muritori, e ireversibil.
Foloseşte jocuri de cuvinte, verbe, propoziţii şi fraze întâlnite şi nemaiîntâlnite... Un joc multicolor al versurilor albe...
Albul şi negrul nu îşi au locul decât ca decor şi numai atunci când crede poeta că e strict necesar.
Înfruntă necunoscutul scrisului, cunoaşte tainele din cuvinte, stă de vorbă cu luna şi soarele, cu plânsul şi cu râsul, cu sângele şi cu albastrul din el, descântă „cu paşii ploilor pe mare” lumea minunată a poeziei, simbioza dintre vers şi aceasta este perfectă.
Carmen Lumiere meditează într-un fel special pe marginea existenţei acestei lumi cât şi a celei de dincolo de cer. Existenţialismul e sondat cu mare usurinţă şi definit în cel mai pur stil poetic.
Realismul e unul prompt şi se descrie cu uşurinţă în unele poezii - conturează la modul cel mai fin graniţele unei vieţi împlinite.
Clipa îi e benefică şi tămăduitoare, o trăiește cu intensitate, zâmbind, râzând, plângând, scriind, citind, îngrijindu-şi familia: trăind!
La 22 august 2009, Dumnezeu a legat strâns, într-un nod poetic, două destine frumoase ale aceleiaşi vieţi - în forma lor cea mai sublimă: femeia Carmen Luminiţa Ciutură şi poeta Carmen Lumiere.
„Citiţi aceste poezii şi vă veţi bucura că în biblioteca dumneavoastra a intrat o carte bună”.(Prof. Mircea Dragnea, membru U.S.R.)
La 22 august a.c. a avut loc lansarea cărţii Nodul din cer al poetesei Carmen Lumiere, unde a participat şi scriitorul şi publicistul Liviu Nanu din partea site-ului agonia.ro. Volumul cuprinde 105 poeme şi şase pagini cu grafică. Poezia se încadrează în zona cubismului, grafica explicitează...
Poeta cercetează cu un curaj deosebit teme ale poeziei de dragoste dar nici teritoriul filosofic nu îi este străin: le tratează pe ambele cu naturaleţe.Introspecţia se manifestă vis-a-vis de sine însăşi în conexiune directă cu Dumnezeu.
Extrage substanţa vitală, benefică, şi rezolvă stilistic problematicile vieţii, direct şi fără complexe. Trăirile îi sunt febrile.
Descoperim aici două laturi ce acum s-au intersectat: calitatea de femeie, soţie şi mamă, dar şi legătura firească Om-Dumnezeu prin Iubire.
Viața îi serveşte bune şi rele, le trăieşte şi le concretizează poetic prin rugăciunea poetică şi nu numai. Dumnezeu îi este cel mai aproape.
Carmen Lumiere investighează cele pământeşti întocmai omului de ştiinţă şi concluzionează...
Din ancestralul fiinţei sale poetesa cerne, în dialoguri şi monologuri interioare, iubirea de Oameni şi iubirea de Dumnezeu -egal, echilibrat şi profund, precum poemele sale. Găsim versuri adânci şi versuri „efecte speciale” prin care ne descoperă microcosmosul ei interior. Relativul şi absolutul se îmbină perfect.
Carmen Lumiere prezintă în prim-plan lupta vieţii cu moartea în urma căreia nu rămâne decât ea însăşi şi verbul „a trăi”.
Omul din ea caută necunoscutul, descifrându-l pas cu pas, mergând până acolo încât să descopere culori inefabile- de substanţă, şi nuanţe încă neinventate. Teoria formelor fără fond nu îşi găseşte în nici un fel locul în acest volum de versuri. Formele poemelor sunt geometrice- rotunde ori colţuroase, spaţiale ori în planuri întretăind spaţii închise- banalul cotidian. Peisajul puternic pastelat- grafica explicitează totul, este uneori adus şi „alb şi negru”.
Metaforele sunt concrete, concretul e concret, reprezentând însăşi chintesenţa trăirilor sale. Trăieşte intens tot ce se poate trăi omeneşte, sintetizează cu ajutorul cuvântului scris metafizica trăirilor sale. Îşi prezintă ideile logic dar şi „absurd” pentru neiniţiaţii în arta exprimării cuvântului. Naşte idei noi filosofice, contemplă absolutul, ignoră banalităţile şi cu toate astea nu cade în extrema misticului şi nici în aceea a ideilor preconcepute. Prezintă echilibrat şi „echidistant” viaţa în toată splendoarea ei - dar şi dedesubturile acesteia.
Poeta Carmen Lumiere născoceşte miraje poetice pe care le analizează cu mare atenţie - pe care le aşează în sufletul cititorului cu deosebita grijă.
Femeia Carmen Luminiţa Ciutură încearcă şi reuşeşte cu forţe nebănuite să învingă timpul şi să meargă mai departe trăind la fel de intens poezia şi viaţa. Vârsta nu are nici un fel de conotaţie în ceea ce scrie… Nu îşi regretă istoria personală...
Echilibrul femeii şi poetei e absolut... În poeziile cuprinse în acest volum de debut se distinge lupta perpetuă cu timpul ce ne macină viaţa la moara căutărilor continue. Poezia Luminiţei e una de tip pozitivist.
Umblatul printre aştri, paşii pe pământ, alergătura printre cuvinte - cu ele însele la braţul sufletului, îi sunt botez de foc descătuşării. Timpul, ca pentru toţi ceilalţi muritori, e ireversibil.
Foloseşte jocuri de cuvinte, verbe, propoziţii şi fraze întâlnite şi nemaiîntâlnite... Un joc multicolor al versurilor albe...
Albul şi negrul nu îşi au locul decât ca decor şi numai atunci când crede poeta că e strict necesar.
Înfruntă necunoscutul scrisului, cunoaşte tainele din cuvinte, stă de vorbă cu luna şi soarele, cu plânsul şi cu râsul, cu sângele şi cu albastrul din el, descântă „cu paşii ploilor pe mare” lumea minunată a poeziei, simbioza dintre vers şi aceasta este perfectă.
Carmen Lumiere meditează într-un fel special pe marginea existenţei acestei lumi cât şi a celei de dincolo de cer. Existenţialismul e sondat cu mare usurinţă şi definit în cel mai pur stil poetic.
Realismul e unul prompt şi se descrie cu uşurinţă în unele poezii - conturează la modul cel mai fin graniţele unei vieţi împlinite.
Clipa îi e benefică şi tămăduitoare, o trăiește cu intensitate, zâmbind, râzând, plângând, scriind, citind, îngrijindu-şi familia: trăind!
La 22 august 2009, Dumnezeu a legat strâns, într-un nod poetic, două destine frumoase ale aceleiaşi vieţi - în forma lor cea mai sublimă: femeia Carmen Luminiţa Ciutură şi poeta Carmen Lumiere.
„Citiţi aceste poezii şi vă veţi bucura că în biblioteca dumneavoastra a intrat o carte bună”.(Prof. Mircea Dragnea, membru U.S.R.)
November 25, 2010
TEATRUL ABSURDULUI PE MALURILE DÂMBOVIŢEI
-de Virgil Andronescu- foto. sursa. stareanatiunii.com
Spitalele din România sunt adevărate găuri negre în P.I.B.-ul României.Nimeni nu ştie unde şi câţi bani se duc din birurile puse pe capul prostimii.Unde se duc banii noştrii după '89 şi până în prezent.Am intrat în U.E.pentru a deveni piaţă de desfacere a tuturor rebuturilor de la ei.S-au închis cu mare rapiditate,ori s-au distrus industrii întregi,printre care şi industria producătoare de medicamente.Costurile de producţie au devenit tot mai mari,căpuşele (cai troieni)tot mai multe,preţurile au explodat necontrolat.Salariile au scăzut,veniturile aşişderea,bolnavii şi cazurile sociale s-au înmulţit peste măsură.Absurdul guvernează de 20 de ani România.Un teatru al absurdului(inventat de români)jucat de toate guvernările ce s-au perindat...Socialiştii au aruncat cu banii în toate părţile,guvernele de dreapta au acumulat capital dar din păcate şi acestea(vezi guvern,,Tăriceanu''înpuns de P.S.D.)au risipit puţinul acumulat.Aşa suntem noi...ce chiverniseşte furnica muncitoare...consumă leneşul greiere ce doar cântă...afonic.Zac,prin mizerele spitale de stat,diverse cazuri sociale ce ar trebui să îşi găsească liniştea în cămine pentru astfel de persoane fără familie şi fără adăpost.Statul Român nu s-a îndeletnicit să rezolve aceste servicii pentru cetăţenii lui.Statul Român nu bagă bani destui în educaţie,în cultură şi în sănătate.Statul ne vrea analfabeţi pentru a ne manipula cum doreşte,ne vrea inculţi pentru a nu avea habar pe ce lume trăim,ne vrea bolnavi pentru a ne duce dracu' cât mai repede şi a se mai acumula un bănişor la buget.Cu cât mai puţini cu atât mai uşor de condus!Având o experienţă de 38 de ani prin spitalele din România am văzut multe astfel de localui jalnice şi extrem de puţine (numai răzleţe secţii) modernizate la standarde occidentale.Medicii extrem de buni au plecat şi continuă să plece peste graniţă,rămân doar cei ce nu pot pleca din motive obiective şi cei incompetenţi.Am întâlnit din toate aceste categorii prin locurile pe unde m-a condus firul destinului.Mulţumiri Dumnezeilor pământeni,ruşine asa-zişilor medici.Să ne ferească bunul Dumnezeu să ajungem la vreo cameră de gardă,U.P.U. sau pe patul unui spital...Şi ca să fiu realist şi sincer până la capăt,tot din experienţă vorbesc- experienţă recentă,există,stimaţilor politicieni,medici-oameni şi cadre medicale-oameni!Necazul e că tocmai aceştia nu sunt promovaţi la conducerea instituţiilor spitaliceşti dar şi mai grav e că sunt plătiţi la modul execrabil.Atunci,ce să mai credem,ce să mai zicem?Ne tratăm acasă că pe la babe nu mai putem deoarece terapia ancestrală e distrusă şi acestea impozitate precum pieţarele ce vând două ouă şi trei castraveţi pe marginea străzii.Suntem în urma vestului la consumul de săpun din lipsa educaţiei,nu stim nici cu harta în faţa unde se află România pe continent din lipsa culturii generale cel puţin,ne îmbolnăvim şi nu mergem la spital de teamă să nu ajungem pe mâna vreunui măcelar sau a unei asistente ajunsă în sistem pe ochi frumoşi.Sistemul politic e de vină pentru toate astea.Adevăr este că printre politicieni,de-a lungul celor două decenii post-ceauşiste au existat şi continuă să existe oameni politici autentici şi cu creier în cap.Din păcate aceştia din urmă sunt ''rara avis'' şi nu îşi pot pune ideile şi pregătirea în practică din cauza politrucilor ,,de sus'' sau ,,de jos''.Nici cei care fac politică şi nici poporul condus de aceştia nu trebuie băgaţi într-un ghiveci original românesc.Idealul e să fim cu toţi deştepţi,frumoşi,sănătoşi şi la pungă groşi.Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Spitalele din România sunt adevărate găuri negre în P.I.B.-ul României.Nimeni nu ştie unde şi câţi bani se duc din birurile puse pe capul prostimii.Unde se duc banii noştrii după '89 şi până în prezent.Am intrat în U.E.pentru a deveni piaţă de desfacere a tuturor rebuturilor de la ei.S-au închis cu mare rapiditate,ori s-au distrus industrii întregi,printre care şi industria producătoare de medicamente.Costurile de producţie au devenit tot mai mari,căpuşele (cai troieni)tot mai multe,preţurile au explodat necontrolat.Salariile au scăzut,veniturile aşişderea,bolnavii şi cazurile sociale s-au înmulţit peste măsură.Absurdul guvernează de 20 de ani România.Un teatru al absurdului(inventat de români)jucat de toate guvernările ce s-au perindat...Socialiştii au aruncat cu banii în toate părţile,guvernele de dreapta au acumulat capital dar din păcate şi acestea(vezi guvern,,Tăriceanu''înpuns de P.S.D.)au risipit puţinul acumulat.Aşa suntem noi...ce chiverniseşte furnica muncitoare...consumă leneşul greiere ce doar cântă...afonic.Zac,prin mizerele spitale de stat,diverse cazuri sociale ce ar trebui să îşi găsească liniştea în cămine pentru astfel de persoane fără familie şi fără adăpost.Statul Român nu s-a îndeletnicit să rezolve aceste servicii pentru cetăţenii lui.Statul Român nu bagă bani destui în educaţie,în cultură şi în sănătate.Statul ne vrea analfabeţi pentru a ne manipula cum doreşte,ne vrea inculţi pentru a nu avea habar pe ce lume trăim,ne vrea bolnavi pentru a ne duce dracu' cât mai repede şi a se mai acumula un bănişor la buget.Cu cât mai puţini cu atât mai uşor de condus!Având o experienţă de 38 de ani prin spitalele din România am văzut multe astfel de localui jalnice şi extrem de puţine (numai răzleţe secţii) modernizate la standarde occidentale.Medicii extrem de buni au plecat şi continuă să plece peste graniţă,rămân doar cei ce nu pot pleca din motive obiective şi cei incompetenţi.Am întâlnit din toate aceste categorii prin locurile pe unde m-a condus firul destinului.Mulţumiri Dumnezeilor pământeni,ruşine asa-zişilor medici.Să ne ferească bunul Dumnezeu să ajungem la vreo cameră de gardă,U.P.U. sau pe patul unui spital...Şi ca să fiu realist şi sincer până la capăt,tot din experienţă vorbesc- experienţă recentă,există,stimaţilor politicieni,medici-oameni şi cadre medicale-oameni!Necazul e că tocmai aceştia nu sunt promovaţi la conducerea instituţiilor spitaliceşti dar şi mai grav e că sunt plătiţi la modul execrabil.Atunci,ce să mai credem,ce să mai zicem?Ne tratăm acasă că pe la babe nu mai putem deoarece terapia ancestrală e distrusă şi acestea impozitate precum pieţarele ce vând două ouă şi trei castraveţi pe marginea străzii.Suntem în urma vestului la consumul de săpun din lipsa educaţiei,nu stim nici cu harta în faţa unde se află România pe continent din lipsa culturii generale cel puţin,ne îmbolnăvim şi nu mergem la spital de teamă să nu ajungem pe mâna vreunui măcelar sau a unei asistente ajunsă în sistem pe ochi frumoşi.Sistemul politic e de vină pentru toate astea.Adevăr este că printre politicieni,de-a lungul celor două decenii post-ceauşiste au existat şi continuă să existe oameni politici autentici şi cu creier în cap.Din păcate aceştia din urmă sunt ''rara avis'' şi nu îşi pot pune ideile şi pregătirea în practică din cauza politrucilor ,,de sus'' sau ,,de jos''.Nici cei care fac politică şi nici poporul condus de aceştia nu trebuie băgaţi într-un ghiveci original românesc.Idealul e să fim cu toţi deştepţi,frumoşi,sănătoşi şi la pungă groşi.Aşa să ne ajute Dumnezeu!
November 24, 2010
MARTOR OCULAR LA CIRCUL POPULAR!
Foto-reporter la fata locului: Teodora Camelia.
Realizare film:Virgil Andronescu.
Realizare film:Virgil Andronescu.
DOUĂ LEGI, NICI O EDUCAŢIE
-de Virgil Andronescu-
Guvernul Emil Boc al-V-lea a încercat asumarea răspunderii în Parlamentul României a Legii Educaţiei,pentru o mai rapidă adoptare,promulgare şi punere în practică a acesteia.
Opoziţia a venit cu o altă variantă a acestei Legi şi a încercat impunerea ei.
A ieşit,din nou,un talmeş-balmeş,un ghiveci românesc de toată frumuseţea!
Reprezentaţia din manej a fost una de proastă calitate,făcută,parcă,de neprofesionişti...
Sau,dacă sunt realist,a fost făcuta mai degrabă de cei mai buni profesionişti ai circului naţional.
Cum e o vorbă din popor (poporul mult iubit de ei): ,,Nici o faptă bună (pentru viitorul naţiei),să nu treacă nepedepsită!''de opoziţie.
P.S.D. şi P.N.L.au boicotat votul în comisiile de specialitate.
P.D-L.şi aliaţii au tras cât au putut cu dinţii de această Lege în variantă proprie.
Curtea Constituţională,arbitrând ca în Liga lui Mitică,a dat un verdict: ,,Procedura de asumare a răspunderii este neconstituţională!''
Nu văd unde e neconstituţionalitatea...poate că ei,ca buni arbitri ce sunt,o văd.Sau a trebuit(ca de multe alte ori în ultimii cinci ani),să dea acest verdict în compensaţie şi pe principiul împăcării caprei,verzei şi lupului?!Vă las pe dumneavoastră,dragi cititori,să decideţi cine e capră,lup şi varză.
În fine,un astfel de verdict trebuie luat drept literă de lege...de când această Curte(cea mai înaltă Instanţă judecătorească din România),face legea după propriile-i interese şi după bunul ei plac.
Cu toţii să se spele cu C.C.-ul pe cap,că toţi au membri numiţi politic în componenţa ei.
Competenţa profesională este...? Se prea poate să fie...şi atunci nu ne rămâne decât să credem că sunt obedienţi politic celor ce i-au numit şi nu intereselor românilor.
P.D.-L.-ul ameninţă cu demiterea lui G-oană din funcţia de Preşedinte al Senatului...i-a venit şi lui rândul.
Îşi mai aduce cineva aminte când el însuşi cerea cu patimă proletară destituirea doamnei Roberta Anastase de la conducerea Camerei deputaţilor?
După cum se vede,roata sorţii se roteşte...ţac-ţac-ţac!Ori pac-pac-pac,cum zice nea Gigi!
Nu credeţi că această lege este extrem de importantă pentru viitorul acestui popor?
Nu cred că e nevoie acum de caterincă ridicată la rang de politică de stat,nici măcar de caterincă nu mai e vremea! Mai ales în parlamentul româniei.
Dar,mă întreb,aproape retoric,ce rost mai are o astfel de lege,când toţi ne vor nişte creiere troglodite şi zi de zi suntem îndobitociţi cu tembelizorul?!
Asta rămâne să decideţi voi...şi noi toţi cât mai rămânem simpli spectatori la propria noastră execuţie publică!
Guvernul Emil Boc al-V-lea a încercat asumarea răspunderii în Parlamentul României a Legii Educaţiei,pentru o mai rapidă adoptare,promulgare şi punere în practică a acesteia.
Opoziţia a venit cu o altă variantă a acestei Legi şi a încercat impunerea ei.A ieşit,din nou,un talmeş-balmeş,un ghiveci românesc de toată frumuseţea!
Reprezentaţia din manej a fost una de proastă calitate,făcută,parcă,de neprofesionişti...
Sau,dacă sunt realist,a fost făcuta mai degrabă de cei mai buni profesionişti ai circului naţional.
Cum e o vorbă din popor (poporul mult iubit de ei): ,,Nici o faptă bună (pentru viitorul naţiei),să nu treacă nepedepsită!''de opoziţie.
P.S.D. şi P.N.L.au boicotat votul în comisiile de specialitate.
P.D-L.şi aliaţii au tras cât au putut cu dinţii de această Lege în variantă proprie.
Curtea Constituţională,arbitrând ca în Liga lui Mitică,a dat un verdict: ,,Procedura de asumare a răspunderii este neconstituţională!''
Nu văd unde e neconstituţionalitatea...poate că ei,ca buni arbitri ce sunt,o văd.Sau a trebuit(ca de multe alte ori în ultimii cinci ani),să dea acest verdict în compensaţie şi pe principiul împăcării caprei,verzei şi lupului?!Vă las pe dumneavoastră,dragi cititori,să decideţi cine e capră,lup şi varză.
În fine,un astfel de verdict trebuie luat drept literă de lege...de când această Curte(cea mai înaltă Instanţă judecătorească din România),face legea după propriile-i interese şi după bunul ei plac.
Cu toţii să se spele cu C.C.-ul pe cap,că toţi au membri numiţi politic în componenţa ei.
Competenţa profesională este...? Se prea poate să fie...şi atunci nu ne rămâne decât să credem că sunt obedienţi politic celor ce i-au numit şi nu intereselor românilor.
P.D.-L.-ul ameninţă cu demiterea lui G-oană din funcţia de Preşedinte al Senatului...i-a venit şi lui rândul.
Îşi mai aduce cineva aminte când el însuşi cerea cu patimă proletară destituirea doamnei Roberta Anastase de la conducerea Camerei deputaţilor?
După cum se vede,roata sorţii se roteşte...ţac-ţac-ţac!Ori pac-pac-pac,cum zice nea Gigi!
Nu credeţi că această lege este extrem de importantă pentru viitorul acestui popor?
Nu cred că e nevoie acum de caterincă ridicată la rang de politică de stat,nici măcar de caterincă nu mai e vremea! Mai ales în parlamentul româniei.
Dar,mă întreb,aproape retoric,ce rost mai are o astfel de lege,când toţi ne vor nişte creiere troglodite şi zi de zi suntem îndobitociţi cu tembelizorul?!
Asta rămâne să decideţi voi...şi noi toţi cât mai rămânem simpli spectatori la propria noastră execuţie publică!
November 23, 2010
A început marea restructurare -luăm de bună această zicere?-
-de Virgil Andronescu-
Se zice că a început marea restructurare a aparatului de stat, o restructurare impusă de perioada financiar-economică grea prin care trecem. Dacă luăm de bună această zicere trebuie să ne punem problema şi în ce fel se face această restructurare, această reformă. Guvernul strigă sus şi tare în conferinţele de presă şi pe la toate televiziunile, prin diverşi oameni de
partid, că munceşte cu spor la trebile pentru care sunt aleşi şi plătiţi să le rezolve. De curând au ieşit în faţă, de faţadă doar!?,cu lozinca reducerii organigramelor stufoase din unele ministere. Se bate monedă pe ideea că vor fi daţi afară numai unii directori şi directoraşi din vârful ierarhiei ministeriale şi din anumite agenţii. Scopul este acela de a mai economisi ceva bani la buget. Sunt unii dintre aceşti şefi ce trăiesc pe picior mare, cu salarii uriaşe, şi care parazitează sistemul. Până aici toate bune şi frumoase... Dar, guvernul condus de domnul premier Boc repetă mereu aceeaşi placă stricată: vom face... vom restructura... vom aduce mai mulţi bani... vom economisi... Interesante dezideratele, dar le cam amână de la începutul mandatului, jalnice realizările în acest teritoriu fierbinte şi bine ,,păzit''de unele sindicate care, ca şi guvernanţii, bat apa în piuă şi se războiesc între ele! În teritoriu, aceste idei sunt deja puse în practică cu prea mult
zel, cu prea multă patimă, cu prea multă înverşunare.
Toate aceste măsuri anticriză, răcnite din toţi rărunchii, au repercusiuni păguboase, efecte contrare celor scontate. Asta însemnând că în instituţiile de cultură şi educaţie organigramele sunt conforme cu legile şi regulamentele în vigoare - au număr fix de angajaţi, ori au o lipsă de lucrători. Şefii acestora sunt, în mare parte, numiţi pe criterii politice (foarte bine!), sunt mai mulţi decât e nevoie şi ei ar trebui să plece. Omul din/de bibliotecă, omul ce îngrijeşte cartea şi o oferă cu drag cititorilor de toate vârstele şi categoriile sociale... Efectul distructiv constă în faptul că totul se petrece invers. Aici e marea dramă a omului de cultură, a devoratorului de carte, a cercetătorului de documente rare, a tânărului studios ce vrea să înveţe. Politrucii, profitorii din teritoriu să ne mai lase în pace, să nu mai distrugă cultura şi educaţia numai pentru a
trona ei, numai de dragul unor salarii grase, peste instituţii cu blazonul curat. Partidele politice să nu se mai bage; profesioniştii să-şi câştige funcţiile prin concurs şi să îşi facă treaba conştient şi conştiincios; angajaţii merituoşi să fie răsplătiţi cel puţin la nivel simbolic. E criza şi trebuie să înţelegem asta cu toţii: de la vlădică până la opincă! Salvarea trebuie să vină din legea sponsorizării! De la aceasta se aşteaptă revigorarea! Domnul ministru are ca principal ţel (cel puţin la nivel declarative!) al ministeriatului şi o noua lege a sponsorizării, Ministerul Culturii având cel mai mic buget dintre ministerele Cabinetului Boc. Patrimoniul naţional este în primă atenţie, mai spune ministrul. Să înţelegem că în curând restructurarea şi reformarea culturii şi educaţiei se vor completa corect, modern-european, valoros, în conformitate cu cerinţele cetăţenilor însetaţi de cultură. Prezumtiva nouă lege a sponsorizării gândită şi declarată de domnul ministru Paleologul trebuie să ne scoată la liman. Să sperăm că aşa va fi în viitorul cel mai apropiat!
(foto:Biblioteca Municipala ,,Dimitrie Stelaru'' Turnu Magurele,dupa vandalizarea din vara anului 2010.)
Şandramaua Otv,văzută prin gaura neagră!
-de Virgil Andronescu-
Dl DDD e un mare om!Poporul se exaltează la apariţia sa,îl idolatrizează şi îl vrea presedinte.Nu îl mai loviţi din toate părţile pe martirul modern al societăţii contemporane româneşti!Vă rog frumos!Atunci când va ajunge preşedinte va duce total,definitiv şi irevocabil acest popor tocmai în...fundul hăului numit acum gaură neagră.Mulţi dintre discipolii săi îl urmează în manej deoarece au în capete o imensă black hall,cum ar spune infatuosul domn Tudor Barbu.Mi-a părut sincer rău atunci când guvernul Năstase i-a închis şandramaua Otv,pentru că aşa ceva nu este permis într-o ţară liberaă.Dar,acum s-a ajuns prea departe cu elugubraţiile...Nu doresc închiderea Otv-ului dar nici o îndobitocire totală a maselor pentru ratingul postului ori pentru acoperirea acestei vieţi mizere în care suntem de 60 de ani şi în care ne tot adâncim cu drag şi spor.Românul e mistic dintotdeauna,caută plăcerea în tot şi în toate vrând,parcă,să ajungă în starea de absolută graţie înlocuind Divinitatea cu extratereştrii,protestul cerebral-logic-paşnic cu ieşiri obscure şi iluzorii,criza cu amorţeală şi liniştea sufletească cu umplerea burdihanelor cu orice prilej.Orgasmul intelectual se confundă la români cu privitul la tembelizor şi mâncatul anapoda şi pe îndopate.În final vă mai rog:nu mai loviţi în martirul de tip post-modernist care este DDD!Acest popor aşteaptă dintotdeauna un Mesia,un Salvator,un Ales.
Lăsaţi-i ,,Alesul'' în pace dar treziţi Poporul,cu educaţia şi nu cu tembelizorul!
Dl DDD e un mare om!Poporul se exaltează la apariţia sa,îl idolatrizează şi îl vrea presedinte.Nu îl mai loviţi din toate părţile pe martirul modern al societăţii contemporane româneşti!Vă rog frumos!Atunci când va ajunge preşedinte va duce total,definitiv şi irevocabil acest popor tocmai în...fundul hăului numit acum gaură neagră.Mulţi dintre discipolii săi îl urmează în manej deoarece au în capete o imensă black hall,cum ar spune infatuosul domn Tudor Barbu.Mi-a părut sincer rău atunci când guvernul Năstase i-a închis şandramaua Otv,pentru că aşa ceva nu este permis într-o ţară liberaă.Dar,acum s-a ajuns prea departe cu elugubraţiile...Nu doresc închiderea Otv-ului dar nici o îndobitocire totală a maselor pentru ratingul postului ori pentru acoperirea acestei vieţi mizere în care suntem de 60 de ani şi în care ne tot adâncim cu drag şi spor.Românul e mistic dintotdeauna,caută plăcerea în tot şi în toate vrând,parcă,să ajungă în starea de absolută graţie înlocuind Divinitatea cu extratereştrii,protestul cerebral-logic-paşnic cu ieşiri obscure şi iluzorii,criza cu amorţeală şi liniştea sufletească cu umplerea burdihanelor cu orice prilej.Orgasmul intelectual se confundă la români cu privitul la tembelizor şi mâncatul anapoda şi pe îndopate.În final vă mai rog:nu mai loviţi în martirul de tip post-modernist care este DDD!Acest popor aşteaptă dintotdeauna un Mesia,un Salvator,un Ales.
Lăsaţi-i ,,Alesul'' în pace dar treziţi Poporul,cu educaţia şi nu cu tembelizorul!
November 18, 2010
Futurologul Alvin Toffler "Society needs people...''
-postat de Virgil Andronescu-
,,Societatea are nevoie de oameni care să aibă grijă de bătrâni care ştiu ce e compasiunea şi onestitatea.
Societatea are nevoie de oameni care să lucreze în spitale.
Societatea are nevoie de toate tipurile de abilităţi care nu sunt numai cognitive,care să fie emoţionale,afective.Nu poţi să faci să funcţioneze o societate doar prin date şi calculatoare.''
Toffler spune de asemenea în Regândirea viitorului:,,Analfabeii secolului 21 nu vor fi cei care nu ştiu să citească sau scrie,ci aceia care nu ştiu să înveţe şi să reînveţe.''
"Society needs people who take care of the elderly and who know how to be compassionate and honest. Society needs people who work in hospitals. Society needs all kinds of skill that are not just cognitive; they're emotional, they're affectional. You can't run the society on data and computers alone."[2] Toffler also states in, Rethinking the Future, that "The illiterate of the 21st century will not be those who cannot read and write, but those who cannot learn, unlearn, and relearn."
,,Societatea are nevoie de oameni care să aibă grijă de bătrâni care ştiu ce e compasiunea şi onestitatea.
Societatea are nevoie de oameni care să lucreze în spitale.
Societatea are nevoie de toate tipurile de abilităţi care nu sunt numai cognitive,care să fie emoţionale,afective.Nu poţi să faci să funcţioneze o societate doar prin date şi calculatoare.''
Toffler spune de asemenea în Regândirea viitorului:,,Analfabeii secolului 21 nu vor fi cei care nu ştiu să citească sau scrie,ci aceia care nu ştiu să înveţe şi să reînveţe.''
"Society needs people who take care of the elderly and who know how to be compassionate and honest. Society needs people who work in hospitals. Society needs all kinds of skill that are not just cognitive; they're emotional, they're affectional. You can't run the society on data and computers alone."[2] Toffler also states in, Rethinking the Future, that "The illiterate of the 21st century will not be those who cannot read and write, but those who cannot learn, unlearn, and relearn."
ALVIN TOFFLER
RADIO ROMANIA ACTUALITATI
Alvin Toffler, o privire asupra următorilor 40 de ani
Adăugat: 19 Octombrie 2010
Ultima actualizare: 20 Octombrie 2010
301 vizualizări
Autor: Răzvan Stancu
Autorul cărţii "Şocul viitorului" prezice că femeile vor avea o mai mare putere de decizie,
musulmanii vor emigra masiv către Occident, iar un număr mare de oameni vor cultiva legume şi îşi vor produce propria lor hrană.
Viitorul radioului "este în strânsă legătură cu internetul"
Hawking: Dumnezeu "nu este creatorul universului"
Omenirea "trebuie să evite" întâlnirea cu extratereştrii.
Celebrul scriitor şi futurolog american, Alvin Toffler, crede că în următorii patruzeci de
ani, femeile vor avea o putere de decizie de neegalat până în prezent, migraţia musulmanilor
în Occident va creşte iar mersul la birou nu va mai fi o obişnuinţă, transmite AFP.
Conform studiului realizat de Toffler Associates, un cabinet de consultanţă înfiinţat de
Alvin Toffler, Africa de Sud va avea o creştere economică susţinută, în timp ce Orientul
Apropiat va deveni "un amestec de religii, mişcări religioase şi etnii".
Pentru următoarele patru decenii, Toffler Associates estimează că un număr mare de oameni
vor cultiva legume şi îşi vor produce propria lor hrană, pentru a depinde din ce în ce mai
puţin de marii producători şi distribuitori de alimente.
Internetul de mare viteză va fi un element de bază în viitor, iar videoconferinţele le vor
permite angajaţilor din viitor să nu mai meargă la birou şi să lucreze din orice loc din lume.
Câteva ţări vor mai fi considerate în viitor "state poliţieneşti", în principal Coreea de
Nord şi Iran, afirmă studiul realizat de Toffler Associates.
China îşi va consolida poziţia de putere economică la nivel mondial, se va alia cu Brazilia
şi India, pentru a influenţa piaţa valutară iar cu Venezuela şi unele ţări din Africa pentru
asigurarea nevoilor sale energetice.
SUA va depinde de China pentru a se aproviziona cu şapte metale rare şi esenţiale utilizate
pentru a produce diferite bunuri, cum ar fi morile de vânt, masini hibride, radare şi armament.
Vor exista ţări care vor suferi în urma dezvoltării de forme alternative de energie, precum
Arabia Saudită, Iran, Irak, câteva state din zona Golfului Persic dar şi Rusia şi Venezuela.
Potrivit aceluiaşi studiu, creştinismul se va extinde în ţările din emisfera sudică, iar
musulmanii vor emigra în număr mare către ţările din Occident.
"Petabyte" o nouă unitate de măsură
Vor exista conflicte cauzate de schimbările climatice iar topirea gheţarilor va conduce la
descoperirea a unor noi zăcăminte minerale şi petroliere, se mai arată în studiu.
Creşterea nivelului apelor mărilor şi oceanelor va provoca o deplasare masivă a populaţiei
din zonele de coastă.
Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei va provoca o creşterea de patru ori a cheltuielilor cu
pensiile şi cu îngrijirile acordate persoanelor în vârstă, sistemul american al asigurărilor
de sănătate încetând să mai existe în forma sa actuală.
Transferul rapid de informaţii din viitor va aduce omenirea în lumea "petabyte", o nouă
unitate de măsură, de stocare şi de putere de calcul cu mult peste gigabyte.
Procentul femeilor aflate în posturi de conducere urmând să atingă un nivel de neimaginat în urmă cu câţiva ani,Alvin Toffler, autorul celebrei lucrări "Şocul viitorului", publicată în 1970, la acea vreme
a prezis că ştiinţa şi tehnologia se vor dezvolta atât de repede încât majoritatea oamenilor
nu vor fi în măsură să digere informaţii noi şi vor fi tentaţi să se deconecteze de la viaţa reală.
Unele dintre prezicerile sale s-au adeverit cum ar fi transmiterea rapidă a informaţiilor,
apariţia căsătoriilor între homosexuali sau accelerarea ritmului de producere a unor
catastrofe ecologice.
sursa: www.romania-actualitati.ro
RADIO ROMANIA ACTUALITATI
Alvin Toffler, o privire asupra următorilor 40 de ani
Adăugat: 19 Octombrie 2010
Ultima actualizare: 20 Octombrie 2010
301 vizualizări
Autor: Răzvan Stancu
Autorul cărţii "Şocul viitorului" prezice că femeile vor avea o mai mare putere de decizie,
musulmanii vor emigra masiv către Occident, iar un număr mare de oameni vor cultiva legume şi îşi vor produce propria lor hrană.
Viitorul radioului "este în strânsă legătură cu internetul"
Hawking: Dumnezeu "nu este creatorul universului"
Omenirea "trebuie să evite" întâlnirea cu extratereştrii.
Celebrul scriitor şi futurolog american, Alvin Toffler, crede că în următorii patruzeci de
ani, femeile vor avea o putere de decizie de neegalat până în prezent, migraţia musulmanilor
în Occident va creşte iar mersul la birou nu va mai fi o obişnuinţă, transmite AFP.
Conform studiului realizat de Toffler Associates, un cabinet de consultanţă înfiinţat de
Alvin Toffler, Africa de Sud va avea o creştere economică susţinută, în timp ce Orientul
Apropiat va deveni "un amestec de religii, mişcări religioase şi etnii".
Pentru următoarele patru decenii, Toffler Associates estimează că un număr mare de oameni
vor cultiva legume şi îşi vor produce propria lor hrană, pentru a depinde din ce în ce mai
puţin de marii producători şi distribuitori de alimente.
Internetul de mare viteză va fi un element de bază în viitor, iar videoconferinţele le vor
permite angajaţilor din viitor să nu mai meargă la birou şi să lucreze din orice loc din lume.
Câteva ţări vor mai fi considerate în viitor "state poliţieneşti", în principal Coreea de
Nord şi Iran, afirmă studiul realizat de Toffler Associates.
China îşi va consolida poziţia de putere economică la nivel mondial, se va alia cu Brazilia
şi India, pentru a influenţa piaţa valutară iar cu Venezuela şi unele ţări din Africa pentru
asigurarea nevoilor sale energetice.
SUA va depinde de China pentru a se aproviziona cu şapte metale rare şi esenţiale utilizate
pentru a produce diferite bunuri, cum ar fi morile de vânt, masini hibride, radare şi armament.
Vor exista ţări care vor suferi în urma dezvoltării de forme alternative de energie, precum
Arabia Saudită, Iran, Irak, câteva state din zona Golfului Persic dar şi Rusia şi Venezuela.
Potrivit aceluiaşi studiu, creştinismul se va extinde în ţările din emisfera sudică, iar
musulmanii vor emigra în număr mare către ţările din Occident.
"Petabyte" o nouă unitate de măsură
Vor exista conflicte cauzate de schimbările climatice iar topirea gheţarilor va conduce la
descoperirea a unor noi zăcăminte minerale şi petroliere, se mai arată în studiu.
Creşterea nivelului apelor mărilor şi oceanelor va provoca o deplasare masivă a populaţiei
din zonele de coastă.
Fenomenul de îmbătrânire a populaţiei va provoca o creşterea de patru ori a cheltuielilor cu
pensiile şi cu îngrijirile acordate persoanelor în vârstă, sistemul american al asigurărilor
de sănătate încetând să mai existe în forma sa actuală.
Transferul rapid de informaţii din viitor va aduce omenirea în lumea "petabyte", o nouă
unitate de măsură, de stocare şi de putere de calcul cu mult peste gigabyte.
Procentul femeilor aflate în posturi de conducere urmând să atingă un nivel de neimaginat în urmă cu câţiva ani,Alvin Toffler, autorul celebrei lucrări "Şocul viitorului", publicată în 1970, la acea vreme
a prezis că ştiinţa şi tehnologia se vor dezvolta atât de repede încât majoritatea oamenilor
nu vor fi în măsură să digere informaţii noi şi vor fi tentaţi să se deconecteze de la viaţa reală.
Unele dintre prezicerile sale s-au adeverit cum ar fi transmiterea rapidă a informaţiilor,
apariţia căsătoriilor între homosexuali sau accelerarea ritmului de producere a unor
catastrofe ecologice.
sursa: www.romania-actualitati.ro
November 16, 2010
PUBELE,MURĂTURI & COANĂ EUROPA
-de Virgil Andronescu-
Zilele acestea s-au dat cetăţenilor din Turnu Măgurele pubele pentru colectarea gunoiului.
Sunt de culoare albastră şi destul de încăpătoare (250 litri) ceea ce a picat ca o pleaşcă pentru locuitorii cartierelor Măgurele şi Odaia.
Până aici toate bune şi frumoase şi un punctaj maxim pentru autorităţile locale.
Însă,de aici începe tot tâlcul...
Ţăranii de cartier s-au gândit că gunoi menajer prea mult nu au şi au schimbat rapid destinaţia pubelelor din plastic şi plimbătoare pe roţi.
Ce folosinţă mai nobilă credeţi că au găsit pentru ele?
Una deosebit de pragmatică...!
Luau tomberonul de mâner şi plecau cu el spre casă dar,surpriză,pe drum se întâmpla să le cadă roţile sau să li se rupă capacele...Că,de,sunt vechi din 2008- după cum spuneau unii,ce îşi dateau seama că au dat peste un chilipir.De fapt au fost primite moca!
Destul de mulţumiţi oamenii,pe această criză,le-au măsurat,le-au apreciat calitatea plasticului- mai ales atunci când au sesizat că pe ele stă scris ,,Jud.Teleorman''-au devenit şi mai mândri de obarşia lor.
Mulţi dintre aceşti cetăţeni respectabili şi cu spirit inovator s-au gândit că cea mai bună întrebuinţare a pubelelor e de a pune murăturile de iarnă în ele.
Şi trai vere,toată iarna!
Deci,nu e de vină nici dl Primar,nici Şeful Consiliului Judeţean,nici dl. Prefect şi chiar nici Boc ori Băsescu!
Aceştia,cu bună credinţă,doresc cu toţii aducerea civilizaţiei europene şi pe aceste meleaguri.
Dar cu ce rezultate? Cine e de vină pentru nefolosirea pubelelor în scopul pentru care au fost create?
Cel puţin în această,minoră,problemă autorităţile locale au făcut o treabă bună.
Populaţia poartă o vină,minoră desigur,pentru reticienţa la nou,la civilizaţie.
De multe ori se vaietă că ,,conducătorii sunt de vină''dar nu întotdeauna au şi dreptate.
Calitatea vieţii într-o ţară normală se măsoară şi după cantitatea şi ,,calitatea'' reziduurilor menajere pe care le ,,produce'' populaţia acelei ţări.
La noi cum se măsoară? Oare,se măsoară?
Vina aparţine tuturor guvernanţilor şi conducătorilor ,,supremi'' ,începând din '48 şi până în prezent,aceştia ţinând <<poporul>> (ca să-i citez),în sărăcie şi incultură.
Mare bucurie trebuie să mai fie pe noi că am intrat în Europa cu pubela...plină de murături!
Roşii,galbene,portocolaii...şi alte acrituri.
Zilele acestea s-au dat cetăţenilor din Turnu Măgurele pubele pentru colectarea gunoiului.
Sunt de culoare albastră şi destul de încăpătoare (250 litri) ceea ce a picat ca o pleaşcă pentru locuitorii cartierelor Măgurele şi Odaia.
Până aici toate bune şi frumoase şi un punctaj maxim pentru autorităţile locale.
Însă,de aici începe tot tâlcul...
Ţăranii de cartier s-au gândit că gunoi menajer prea mult nu au şi au schimbat rapid destinaţia pubelelor din plastic şi plimbătoare pe roţi.
Ce folosinţă mai nobilă credeţi că au găsit pentru ele?
Una deosebit de pragmatică...!
Luau tomberonul de mâner şi plecau cu el spre casă dar,surpriză,pe drum se întâmpla să le cadă roţile sau să li se rupă capacele...Că,de,sunt vechi din 2008- după cum spuneau unii,ce îşi dateau seama că au dat peste un chilipir.De fapt au fost primite moca!
Destul de mulţumiţi oamenii,pe această criză,le-au măsurat,le-au apreciat calitatea plasticului- mai ales atunci când au sesizat că pe ele stă scris ,,Jud.Teleorman''-au devenit şi mai mândri de obarşia lor.
Mulţi dintre aceşti cetăţeni respectabili şi cu spirit inovator s-au gândit că cea mai bună întrebuinţare a pubelelor e de a pune murăturile de iarnă în ele.
Şi trai vere,toată iarna!
Deci,nu e de vină nici dl Primar,nici Şeful Consiliului Judeţean,nici dl. Prefect şi chiar nici Boc ori Băsescu!
Aceştia,cu bună credinţă,doresc cu toţii aducerea civilizaţiei europene şi pe aceste meleaguri.
Dar cu ce rezultate? Cine e de vină pentru nefolosirea pubelelor în scopul pentru care au fost create?
Cel puţin în această,minoră,problemă autorităţile locale au făcut o treabă bună.
Populaţia poartă o vină,minoră desigur,pentru reticienţa la nou,la civilizaţie.
De multe ori se vaietă că ,,conducătorii sunt de vină''dar nu întotdeauna au şi dreptate.
Calitatea vieţii într-o ţară normală se măsoară şi după cantitatea şi ,,calitatea'' reziduurilor menajere pe care le ,,produce'' populaţia acelei ţări.
La noi cum se măsoară? Oare,se măsoară?
Vina aparţine tuturor guvernanţilor şi conducătorilor ,,supremi'' ,începând din '48 şi până în prezent,aceştia ţinând <<poporul>> (ca să-i citez),în sărăcie şi incultură.
Mare bucurie trebuie să mai fie pe noi că am intrat în Europa cu pubela...plină de murături!
Roşii,galbene,portocolaii...şi alte acrituri.
November 13, 2010
NON-VIOLENŢA SINGURA ARMĂ LETALĂ
trăim într-o lume
ce trăieşte-ntr-o doagă
în secolul 21 ţi se abrogă
dreptul să vorbeşti
stau unii într-o ureche
atârnaţi de o creangă
şi îţi interzic
să mai gândeşti
totul se întâmplă
deodată nici măcar gradual
în lumea reală
nu mai poţi decât
să asculţi şi să taci
se întreabă retoric
ai lumii stăpâni
cum de avem tupeu să activăm virtual
în ţara aceasta
doar mai poţi tace
nimic bun nu ai drept
să mai faci
îţi sunt arestate
cuvântul şi fapta
dreptul fiecăruia
devine un drept ilegal
şi cum vă spuneam
dragi cititori
ai acestui răvaş
de pe blog
stau unii agăţaţi
într-o ureche
pe o şubredă creangă
voi nu vă ascundeţi
prin vreo obscură scară
de cenuşiu bloc
luptaţi non-violent
prin cuvinte devenite
pentru lachei
cea mai periculoasă
armă letală
November 12, 2010
ANUNT IMPORTANT !!!
-UN RADIO PENTRU CETATENI,NU PENTRU POLITICIENI-CARE ESTE!
Echipa blogului va aduce la cunoștință ca începând de astăzi 12 noiembrie 2010 Municipiul Turnu Măgurele are un post de radio on-line aferent blogului Turnu Măgurele și forumului acestuia http://turnumagurele.forumhit.ro .
Echipa blogului va aduce la cunoștință ca începând de astăzi 12 noiembrie 2010 Municipiul Turnu Măgurele are un post de radio on-line aferent blogului Turnu Măgurele și forumului acestuia http://turnumagurele.forumhit.ro .
Dați click aici http://68.168.98.187:33701 pentru a asculta !
Echipa radioului :
- Teodora - Camelia Oprea , 22 ani , studenta , o fire comunicativa si nebunatica
- Virgil Andronescu , 38 ani , turnean- iubitor al orasului natal!
November 7, 2010
NOAPTE ALBASTRĂ DE PRIVEGHI LA TÂMPLA POETULUI
IN MEMORIAM POETULUI ADRIAN PĂUNESCU
( n.20 iulie 1943 - d. 05 nov.2010 )
- de VIRGIL ANDRONESCU -
.jpeg)
în noaptea albastră ca un vers
îl priveghem pe marele poet
născut din mare Om
ce a plecat prin Univers
să-i facă cunoscut lui Dumnezeu
credința sa din ultimul poem
în viața-i tumultuoasă
ne-a aprins speranței Flacăra iubirii
e primul si ultimul poet sosit cu știrea
că va învinge pentru noi
Totuși Iubirea
el ne-aprins lumina caldă a gândirii
să ne rugăm pentru un suflet de poet neînțeles
și contestat controversat iubit
punându-se eroic în slujba binelui cetățenesc
riscând în absolut să fie pus la zid
November 6, 2010
Scrisoarea lui Adrian Păunescu de pe patul de spital
Dragii mei compatrioţi,
Vă scriu dintr-o situaţie mai pu ţin obişnuită. Nu, nu vă scriu din la găr. Nu, nu din vreun azil politic pe care l-aş fi cerut în alte părţi. Nu vă scriu nici măcar din pogonul meu de libertate personală, ocrotit şi pregătit pentru a-l semnaliza în teritoriul liber de ură, de prejudecăţi, de ranchiună. â
Vă scriu dintr-o situaţie mai pu ţin obişnuită. Nu, nu vă scriu din la găr. Nu, nu din vreun azil politic pe care l-aş fi cerut în alte părţi. Nu vă scriu nici măcar din pogonul meu de libertate personală, ocrotit şi pregătit pentru a-l semnaliza în teritoriul liber de ură, de prejudecăţi, de ranchiună. â
Vă scriu, pur şi simplu, din serviciul de reanimare al Secţiei de Chirurgie Cardio-Vasculară a Spitalului de Urgenţă - Floreasca, din Bucureşti. Ani şi ani am evitat să calc treptele unui spital. Carmen, Ana-Maria, Andrei, prof. dr Ionescu-Târgovişte, dr Mihai Viorel, dr Cristian Sera fin cea nu au tot insistat să mă in ter nez pentru a rezolva în fond du re rile care m-au tot încercat.A venit însă într-o seară, într-o strictă complicitate cu Ana-Maria, prof. dr Mircea Beuran şi m-a convins, cu argumente se ri oa se şi imbatabile, că, dacă vreau să trăiesc în continuare, trebuie să mă las pe mâna medicinei performante a momentului. M-am limpezit şi am decis că aşa voi face. A doua zi, la 13:30, conform fă gă du in ţe lor, a venit Ambulanţa, cu medici si guri pe ei înşişi, cu brancardieri ho tă râţi, şi m-a luat. Jumătatea de oră trăită în Am bu lanţă m-a costat, din punct de ve dere nervos, jumătate de viaţă. Nu-n că peam pe targă. Îmi erau ameninţaţi ge nunchii de pragurile pe lângă care aveam să trecem, am fost internat în cea mai mare grabă la secţia condusă de marele medic Mircea Beuran. Cău tă rile n-au încetat însă.
Mi s-au făcut pri mele 15-20 de investigaţii. Între timp, a avut loc un dialog între cei doi profesori, care-şi împart ace laşi spital de urgenţă, dr Beuran şi dr Bră diş tea nu. Ei au ajuns la concluzia că pro ble ma mea principală e inima. Au de cis să mă mute în zona dotată electro nic pentru cele mai profunde de te r mi nări ale existenţei inimii în piep tul meu şi concluzia a fost că, de la etajul 1, trebuie să urc, neapărat, la 6.
Din reanimarea urgentă a inimii, parcă din centrul ei magnetic, mă descriu şi îi descriu pe toţi cei din jurul meu, sub această perspectivă, a bătăliei pentru salvarea inimii. N-am crezut niciodată, în mod serios, că mă ameninţă moartea. Dar văd, în prea multe ziare şi la prea multe televiziuni, aşezarea numelui meu între viaţă şi moarte. Şi nu pot să nu mă emoţionez. Chiar aşa?! Da, chiar aşa. Şi eu sunt unul dintre muritorii care nu-şi înţeleg condiţia, câtă vreme se mai răsfaţă cu aerul existenţei în care pluteşte, fără merite şi fără permis.
Aflu din cuvinte risipite prin dialogurile despre mine că situaţia mea e gravă, că inima, că rinichii şi că ficatul... Nu era o simplă hachiţă a mea cantonarea în casă şi refuzul de a participa la petrecerile lumii. Sunt suferind. Agresiunile din timpul vieţii n-au plecat din trupul de care s-au atins, ci continuă să-l chinuiască şi să-l subjuge. Am propriile mele dureri personale şi mă doare durerea cea mare a nefericitei mele ţări.
Ziarul Adevărul a făcut gestul nobil de a aminti că tăierea pensiilor m-a afectat cumplit. Am decis că nu iau pensia tăiată. O restitui, aşa cum îmi vine, statului, iar eu îmi desăvârşesc drumurile prin iadul realităţii, ca să nu-mi moară copiii de foame. Mun cesc de la 18 ani, dacă nu mai de mult. Bă ieţii de bani gata ai anilor noştri şi-au băgat cuţitele în cuantumul pensiei mele totale şi mi-au dărâmat ultimul echilibru. Cum aş face să nu resimt dureros această ofensă?
Indivizi putred de bogaţi iau măsura de-a ne ciopârţi nouă pensiile. Inima mea le resimte toate astea şi le dedică nefericiţilor care ne conduc şi ne ghilotinează drepturile. Datoriile mele faţă de casa în care trăiesc şi de familia mea sunt mult mai mari decât aş obţine, în mod natural, pe toate muncile mele. Probabil voi muri mai devreme şi organizaţiile de şacali vor putea profita, în deplină libertate, de banii care rămân după Adrian Păunescu.
O problemă au devenit medicamentele, atât pentru numărul lor în înmulţire, cât şi pentru preţurile lor in fernale. Eu suferinţele acestui orga nism al meu nu le-am făcut ascunzându-mă după soba bunicilor, acasă, ci în bătăliile de zi cu zi pe care le-am dat în ţară. Bolile le-am făcut atunci, me dicamentele trebuie să le cumpăr acum. Dar nu mai puterea bănească de a le obţine, la preţuri acceptabile la starea mea financiară de astăzi.
Monitoarele Secţiei de Reanimare de la cardiologia de urgenţă condusă de prof. dr Şerban Brădişteanu mă în gână din când în când, văzându-şi de lectura stranie a organismelor care li se dau de citit. E mare lucru totuşi să mai existe oameni care te înţeleg şi te apără. Este nota cea mai înaltă a vie ţii ca nişte mari specialişti în să nă tate să se aplece asupra ta, să te anali ze ze şi să-ţi spună ce ai de făcut. Ori cât aş fi de trist, oricât aş fi de dispe rat, oricât m-aş simţi de captiv în ma şi năriile electronice care-mi urmăresc tensiunea, respiraţia, funcţiile orga nismului, glicemia, pH-ul şi, în ge nere, toate funcţiile vitale, am dobândit convingerea că pot avea încredere în toate acestea, pentru că la pupitrele de comandă stau mari profesionişti, dedicaţi vieţii.
Mâncarea e fadă în spital. Te le foa nele mobile mai degrabă nu merg, pentru că li se dă o undă să ră că cioa să şi poate asta n-ar trebui să se petreacă în acest fel. A venit azi la mi ne o femeie operată de dr Şerban Bră dişteanu. Punea toată puterea ei de convingere în fiecare cuvânt. Avea ne voie să restituie o parte din re cu noş tinţă celui ce-o salvase. În secţia un de sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să la se loc circului sau băşcăliei.
Noi vor bim dintre viaţă şi moarte. Şi n-avem totdeauna argumente să credem în viaţă şi să refuzăm orice com pli citate cu moartea. Personal, n-am cre zut că, de pe o stradă pe alta, dintr-o curte în alta, se poate ajunge la un duplex atât de încărcat de sem ni ficaţii contrare: viaţa şi moartea. Şi, mai ales, nu mi-am închipuit că toa tă această absurditate se va referi la mine. Parcă nu eram eu la nu mă ră toare. Dar mi-a intrat fiscul morţii în casă şi trebuie să-i plătesc tot ce i se cuvine.
Dacă voi reuşi - cu ajutorul ma ri lor medici care mă înconjoară - să salvez această pâlpâitoare viaţă a mea, va trebui să rearanjez pri o ri tă ţile. Suferinţa retrogradează orgoliile. Pro babil că-n noi rămân, la acest examen, numai structura omenească nes chimbată, ideea pură, sentimen te le curate, disponibilitatea către omenie.
De-aici, dintr-un pat de spital din Secţia de Reanimare a inimii, de la Spitalul de Urgenţă, mi se lim pe zeş te privirea către crâncenele noastre bătălii de fiecare zi, către fronturile noastre fără învingători, către uitarea de sine, care domină cu trufie lumea dată, o face imposibil de cuplat cu alte lumi, ne fugăreşte de dimineaţa până seara pe noi toţi, să nu cumva să ne găsim unii cu alţii şi să conlucrăm la salvarea omului.
Din centrul inimii mele aduc salutul meu tuturor acestor electronici ascul tă toa re, menite să ne avertizeze şi să ne ajute. Şi sper să nu fie nevoie şi de o operaţie pe inimă. Oricum, cărţile mele devin - prin suferinţa mea - tot mai valoroase şi mai căutate. Editorii au suficiente motive extraestetice să po tenţeze textele. Iar eu sunt liniştit că mi-am văzut poporul sărind de partea mea şi iubindu-mă mai mult ca niciodată.
Adrian Păunescu
Adrian Păunescu
CU PIATRA CUM DAI ÎNTR-UN NEBUN
- de VIRGIL ANDRONESCU -
te afunzi în depărtări tot mai departe
și-arunci cu piatra cum dai într-un nebun
m-aș lepăda și de iluzii și de speranțe
dar drumul nu mi-ar mai fi drum
de mai cred în ceva anume mai cred
în ne-trădare și în iubire
ai fi o Iuda d-acuma putred
iar eu un muritor fără trăire
dă-mi foc și arde-mă pe rug de vrei
aruncă-mi cenușa în abisuri negre
în trupul blând al nesătulei Gheei
ori mă strânge-n suflet pe sub arcade și sprâncene
ÎNLĂNȚUITUL PROMETEU
- de VIRGIL ANDRONESCU -
ca pe o zeiță te iubesc
nebun precum înlănțuitul Prometeu
îmi arde focul gândurile toate
și mă preface-n scrum
călcat de Dumnezeu
în alergarea Sa prin tine si prin eu prin toate
certându-mă să merg cât mai departe
nu mă supun nici ție
nici eului nătâng
pe Dumnezeu îl rog plângând
să mi te dea ca bogăție
să mă îmbogățesc cu tine
prin iarna mea să caut soare și căldură
să te iubesc ca pe o zeiță
nebun și mai nebun mereu
te rog nu mă lăsa de mână
înlănțuit ca bietul Prometeu
cu ochii scoși cu gura mută
doar să mă aibă-n pază infinitul
prin eul tău în eul meu
frumoasa mea domniță
sunnt muritor nu zeu
DIN SAUA VIETII PE SUB COPITA SOARTEI
-de VIRGIL ANDRONESCU -
mă tropăie între copite soarta
cal otrăvit de nu știu cine
de Cel ce îmi închide zilnic poarta
ori poate tu mă izgonești din tine
nu știu în șa să stau cuminte
nu vreau sa călăresc precum un mort
înveninatul armăsar n-asculta de cuvinte
iar tu mă alungi și atunci îl călăresc cum pot
nu știu mai nimic despre femei
doar le iubesc lăuntrul benefic absolut
mă aruncă soarta din șa fără temei
ținând morțiș ca să mă duc...
voi trece vama dincolo cât mai curând
și poate nu voi avea de plată
dar vreau să nu-mi pierd rând
că nu se știe niciodată...
Adrian Paunescu poezii redate prin muzica (video)
Adrian Paunescu a inspirat, prin poeziile sale, generatii intregi de artisti talentati care i-au redat versurile in cantecele lor.
Pe langa operele de seama lasate in urma sa, regretatul poet contemporan s-a preocupat in permanenta de expunerea celor care, inzestrati cu aptitudini muzicale deosebite, au devenit nume sonore in peisajul muzical romanesc.
Mai mult, cu peste 50 de carti publicate si alte sapte volume in curs de publicare, Adrian Paunescu este considerat unul dintre cei mai prolifici poeti romani contemporani.
Versurile sale au fost folosite pentru un lung sir de cantece, in mare parte folk, care sunt considerate si astazi adevarate capodopere de catre iubitorii de gen.
Maria Gheorghiu, Emerich Imre, Florian Pittis, Mircea Rusu, Doina si Ion Aldea Teodorovici, Ecoul, Tatiana Stepa, Partaj si multi alti folkisti de renume sau nu, i-au interpretat cu maiestrie poeziile.
In continuare vom asculta o parte din melodiile Cenaclului Flacara :
Poezia 'Nebun de alb', e o frumusete rara, a fost preluata de Emeric Imre si transformata in una dintre cele mai frumoase melodii de dragoste:
Tatiana Stepa va ramane mereu in inimile noastre prin melodia `Copacii fara padure`, versurile apartinandu-i maestrului Paunescu:
Tudor Gheorghe interpreteaza fara egal textul poeziei `Antiprimavara`, o alta opera foarte cunoscuta a poetului care astazi ne-a parasit:
Stefan Hrusca ne lasa fara suflare cand canta `Ruga pentru parinti`:
Urmatoarele melodii sunt adaptate pe versurile lui Adrian Paunsecu,