Sărbători fericite !

Lumina Învierii Domnului sa va călăuzească drumul în viata și sa va aducă liniște și pace in suflet. Sărbători Fericite alături de cei dragi!

Din partea echipei blogului 

PROHODUL DOMNULUI ( versiunea integrala)

| SLUJBA ÎNVIERII | cu PATRIARHUL DANIEL | 15.APR.2012 © TRINITAS TV | L...

LA MULTI ANI !!!

Aho, aho, copii si frati,
Unchi, matusi, veri, cumnati,
Muncitori si carturari,
Tarani si parlamentari,
Militari, doctori, studenti,
Promovati si repetenti,
Scafandri si alpinisti,
Infractori si politisti,
Vanzatoare si soferi,
Angajatori si someri,
Copii, tineri si batrani,
Intr-un cuvant: FRATI ROMANI-
Stati putin si nu manati si urarea-mi ascultati:

Anul care va sa vina
va fi un an de lumina,
cocosii vor sparge zorii
anuntand investitorii
care vor sosi la noi
multi mai frate, un puhoi!
Unii mici, altii mai mari,
toti purtatori de EURO si dolari!
Va spori val dupa val
aportul de capital
si din mormanele de fiare
vom ridica in picioare
fabrici multe si uzine,
tractorase si combine!
In fiece cartier
va fi doar cate-un somer
si din fostii boschetari
vom face functionari
care vor raspunde de parcuri
si de cainii pusi in tarcuri!

Pensiile vor urca,
preturile vor scadea,
se va majora chenzina,
se va ieftini benzina,
medicamentele toate
vor fi aspru compensate!

Veti trai si veti vedea
ca toate se vor indrepta!
M-am luat cu uratura
si nu-mi mai pot tine gura!
Bata-va pe toti caldura,
mancarea si bautura!

Si la anul cand venim
sanatosi sa va gasim,
avutul sa vi-l sporiti!
LA MULTI ANI FERICITI!!!

Magda Puskas - Si totusi exista iubire

La adio, Adrian Paunescu

MELODII ROMANESTI ANII 80 (2) CENACLUL FLACARA CELE MAI BUNE MELODII

Sarah Brightman & Fernando Lima - La Pasión (video y letra)

Andrea Bocelli- Con te Partiro

Vivo por ella - Andrea Bocelli y Marta Sanchez (HOMENAJE A LA MUSICA)

Vivo por ella - Andrea Bocelli y Marta Sanchez (HOMENAJE A LA MUSICA)

melodie faina care iti rascoleste amintirile triste ( by danny )

Cea mai frumoasa piesa spaniola de DRAGOSTE.avi

cea mai trista melodie

Valsul frumusetii...

Promo Tvoice Turnu Magurele 2012 [Radio Sud]

Promo Tvoice Turnu Magurele 2012 [Radio Sud]

Ajutati-o pe Georgeta sa traiasca normal

LANSARE DE CARTE

Biografie Iurie Darie

Iurie Darie, unul dintre cei mai apreciaţi actori români şi-a dedicat viaţa teatrului şi filmului. Născut pe 14 martie 1929, în Vadul Roşu din judeţul Soroca (astăzi în Republica Moldova), Iurie Darie şi-a făcut debutul în 1953, în “Nepoţii gornistului”, în regia lui Dinu Negreanu, avându-i alături de Marga Barbu şi Liviu Ciulei. A interpretat roluri memorabile în peste 40 de producţii cinematografice, a fost actor al Teatrului de Comedie din Bucureşti, unde i-a avut ca parteneri pe marii actori Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Rădulescu, Sanda Toma, Stela Popescu, Silviu Stănculescu şi Anca Pandrea.

În anul 1969, a fost ales de regizorul Mircea Drăgan pentru a juca în seria “Brigada Diverse”, alături de nume celebre precum Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu şi Puiu Călinescu.  A jucat în “Răsare soarele” (1954), “Alo? Aţi greşit numărul!” (1958) “Băieţii noştri” (1959), “S-a furat o bombă” (1961), “Vacanţă la mare” (1962), “Dragoste la zero grade” (1964), “Răutăciosul adolescent” (1968), “Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (1971), “Fraţii Jderi” (1974), “Muschetarul român” (1975), “Blutsbruder” (1975), “Misterul lui Herodot” (1976), “Drumul oaselor” (1980), “Sing, Cowboy, Sing” (1981), “Ringul” (1985), “O zi la Bucureşti” (1986), “În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), “Zâmbet de soare” (1987), “Oglinda” (1993), “Punctul zero” (1996), “Triunghiul morţii” (1999). În 2004, Darie a jucat în serialul “Numai iubirea” de la postul Acasă.

Cariera sa în teatru este legată de Teatrul de Comedie din Bucureşti. A jucat sub bagheta regizorului Lucian Giurchescu şi a lui David Esrig. I-a avut ca parteneri pe actorii Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Mircea Albulescu, Dem Rădulescu, Sanda Toma, Vasilica Tastaman, Stela Popescu, Silviu Stănculescu.  Printre spectacolele în care a jucat se numără “Troilus şi Cresida”, de William Shakespeare, şi “Umbra”, de Evgenii Şvarţ, ambele în regia lui David Esrig.

După Revoluţie, a jucat în “Pălăria”, o producţie a Teatrului de Comedie, în regia lui Horaţiu Mălăele (1998), şi “Patru pe o canapea şi valetul”, de Marc Camoletti, în regia lui Radu Nichifor (2000). Iurie Darie a colaborat şi cu cineaştii basarabeni, în filmul pentru copii “Moara”, realizat în 1992, dar şi pe scena Teatrului Naţional “Mihai Eminescu” din Chişinău, în “Tata” (1999-2000).

A fost căsătorit cu actriţa Consuela Roşu, cu care are un copil, Alexandru (Ducu) Darie, care, din 2002, este directorul Teatrului Bulandra din Bucureşti, iar în 2006 a fost ales preşedinte al Uniunii Teatrelor din Europa. După moartea Consuelei Roşu, Iurie Darie s-a îndrăgostit de actriţa Anca Pandrea, cea de-a doua lui soţie, cu care a avut o relaţie de aproape 25 de ani.

În 2009, Iurie Darie a primit premiul de excelenţă pentru întreaga carieră la Festivalul Comediei Româneşti – festCO. Totodată, în martie anul acesta, Iurie Darie a primit premiul Gopo pentru întreaga carieră.  Ultimul film în care a jucat Iurie Darie este “Maria Sa, Birlic!”, un documentar despre actorul Grigore Vasiliu-Birlic.

Anunt ,, UMANITAR "

Buna ziua, prieteni de pretutindeni !

(Daca altii au facut-o...o fac si eu !)

Pe 9 noiembrie intram activ in campania electorala.

Personal, mi-am depus candidatura pentru Camera Deputatilor,in Colegiul 1 Turnu Magurele din partea PP-DD.

Am nevoie de ajutorul si sprijinul d-voastra !

Daca doriti sa o faceti, va rog sa-mi scrieti cum credeti ca ma puteti ajuta, pe adresa<< ene_marinminu@yahoo.com>>.

Va rog:

1)- Comunicati-mi idei, probleme, sugestii. Ce ati dori sa promovam in Parlament ?

2)- Alaturati-va echipei mele de campanie, chiar daca nu locuiti in Turnu Magurele .

3)- Ajutati-ma financiar cu donatii, oricat de mici, conteaza .

Contul la tel. 0723138081 Wodafone, 0765466258 Cosmote.

Va multumesc pentru generozitate.

Prietenii adevarati la nevoie se cunosc !

Ziua Recoltei Turnu Măgurele

4 octombrie,Ziua Mondiala a Animalelor

O zi în care oameni de toate vârstele îşi manifestă dragostea şi respectul faţă de animale Această sărbătoare recunoaşte locul pe care aceşti "prieteni tăcuţi" îl au în viaţa noastră. Atât animalele de companie, care ne sunt alături şi ne aduc bucurie în fiecare zi, cât şi toate celelalte animale de pe Pământ care nu sunt în preajma noastră, dar au nevoie de noi. 

Iniţiată în anul 1931 la Florenţa, Italia, la o convenţie a ecologiştilor, această zi a devenit o modalitate de a face cunoscută situaţia speciilor aflate în pericol, ajungând cu timpul să fie celebrată pretutindeni pe glob ca zi a tuturor animalelor.

Data de 4 octombrie a fost aleasă iniţial, deoarece este ziua Sfântului Francisc din Assisi, un iubitor de natură şi patronul animalelor şi a mediului. 


Citiţi mai mult: Astăzi e Ziua Mondială a Animalelor | FOTO > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/astazi-e-ziua-mondiala-a-animalelor-948278.html#ixzz28JUCbChu 
EVZ.ro 

Un copil a murit la naştere după ce medicul i-a strivit cutia craniană cu forcepsul

Unul dintre cele mai fericite momente din viaţa unei familii teleormănene s-a dovedit a fi, de fapt, un coşmar. În loc să se pregătească de botez, părinţii îşi plâng acum bebeluşul, mort la naştere din cauza unui accident stupid. Micuţul a murit după ce capul i-a fost distrus de forcepsul cu care a fost adus pe lume.

O familie din Teleorman trece prin momente grele după ce primul lor copil s-a stins din viaţă la doar câteva minute după naştere. Se pare că nenorocirea s-a întâmplat din cauza medicului ginecolog de la Spitalul Caritas din Roşiorii de Vede care i-a strivit craniul bebeluşului cu forcepsul.

Era primul lor copil şi toate idealurile lor s-au stins în momentul în care şi-au văzut băiatul plin de sânge, cu craniul aproape distrus. Toată sarcina a decurs normal şi nimic nu prevestea nenorocirea din ziua cea mare. Problemele au început dincolo de uşa secţiei care o despărţea pe gravidă de restul lumii. După mai bine de opt ore de chin, copilul tot nu a putut ieşi singur din pântecele mamei, iar obstreticianul a recurs la o metodă foarte rar folosită de medicii din judeţul Teleorman, a folosit forcepsul pentru a-l scoate.

Grav este faptul că medicii au încercat să ascundă adevărul. Potrivit lui Alexandru Ghimiş, tatăl bebeluşului, medicul a încercat să arunce toată vina asupra soţiei sale care n-ar fi colaborat în timpul naşterii. „Mi-a spus că soţia mea n-a vrut să-i ajute la naştere”, spune Alexandru Ghimiş, încercând să-şi stăpânească emoţiile.

Adevărata cauză a morţii bebeluşului au aflat-o ceva mai târziu de la medicii Institutului de Medicină Legală. „Cel mic a murit din cauza unei hemoragii puternice la creier. A avut craniul fracturat, lucru care a fost fatal”, a mai adăugat Alexandru Ghimiş.

Medicii se apără şi dau vina pe mama bebeluşului. „Femeia a cedat psihic. N-a mai cooperat cu noi. N-a mai putut să împingă copilul. Aveam de luat o decizie. Prioritar, întotdeauna, oricum ar suna asta, este să salvam mama. Mama este cea pe care trebuie să o salvăm”, a precizat Alina Stănescu, medicul care a asistat naşterea.

Colegiul Medicilor anchetează acest caz.

13 Septembrie, ”Ziua Pompierilor români”

Cu ocazia acestui eveniment, astăzi la Alexandria, începând cu orele 10.00, pe platoul din faţa Instituţiei Prefectului judeţului Teleorman, va avea loc un ceremonial militar-religios dedicat aniversării a 164 de ani de la Bătălia din Dealu’ Spirii şi a Zilei Pompierilor din România.
La acest ceremonial, la care sunt invitaţi să participe toţi cetăţenii teleormăneni şi oficialităţile locale, vor fi desfăşurate o serie întreagă de activităţi, dedicate evenimentului. Vor fi prezentate tehnicii de intervenţie, exerciţii demonstrative (descarcerare, stingere incendii, salvare persoane,ş.a.), concursuri de grafică şi pictură, desene pe asfalt, ceremonialul propriu-zis.
Tot cu această ocazie vor fi rostite alocuţiuni, mesaje de felicitare, şi nu în ultimul rând defilarea militară cu forţe şi mijloace de intervenţie.
Cu ocazia acestui eveniment pe adresa I.S.U. „A.D. Ghica” Teleorman au sosit mesaje de felicitare din partea prefectului Zorinel Niculcea şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Teleorman Liviu Nicolae Dragnea pe care le inserăm în continuare.
„Ziua de 13 septembrie ne oferă în fiecare an prilejul de a rememora actul plin de eroism şi curaj al ostaşilor pompieri care, în 1848 – anul revoluţiei paşoptiste – au luptat până la sacrificiul suprem pentru apărarea idealurilor patriei. Cu ocazia acestui emoţionant moment aniversar transmit tuturor pompierilor cele mai calde felicitări, multă sănătate, putere de muncă şi succes în îndeplinirea nobilelor şi importantelor misiuni ce le revin. La Mulţi Ani!”
Zorinel Niculcea
Prefectul Judeţului Teleorman
„ZIUA POMPIERILOR DIN ROMÂNIA îmi oferă prilejul să adresez tuturor ofiţerilor, subofiţerilor, maiştrilor militari din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Alexandru Dimitrie Ghica” al judeţului Teleorman calde şi sincere felicitări pentru rezultatele obţinute în pregătirea pentru intervenţie şi în acţiunile de apărare a vieţii şi bunurilor cetăţenilor.
Vă doresc, dragi pompieri, noi împliniri profesionale, multă sănătate şi fericire alături de familii. LA MULŢI ANI!”
13 septembrie 2012
Liviu Nicolae DRAGNEA
Preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman
Deasemenea pompierii militari teleormăneni au fost feliucitaţi şi de inspectorul şef al I.S.U. „A.D. Ghica” Teleorman, colonel Sandu Liviu Sorinel.
„Aniversarea a 164 de ani de la eroicele lupte din Dealu’ Spirii şi Ziua Pompierilor din România îmi oferă deosebita onoare a adresa călduroase mulţumiri şi felicitări tuturor pompierilor din serviciile profesioniste, private sau voluntare pentru situaţii de urgenţă, precum şi sincere urări de sănătate, succese, împliniri şi numai bucurii.
LA MULŢI ANI !”
Colonel Sandu Liviu Sorinel
Inspector Şef al I.S.U. „A.D. Ghica” Teleorman

Beau rachiu dar beau si vin-Petrica Stoian Matu

petrica matu stoian si constantin enceanu - cazanul 2012 exclusiv promo

Constantin Enceanu - Nu e unul ca olteanu

Prietenie adevarata

Este o problema care ii framanta pe unii tineri si ii incita pe parinti.

Prietenia poate fi inteleasa ca o unitate de sentimente, simpatii, idei comune sau mai putin comune, de principii prin care se apropie doua sau mai multe persoane.

Prietenia poate fi inteleasa ca o profunda apropiere sufleteasca. Oricine doreste sa aiba un prieten bun, caruia sa i se poata destainui. Dar cati dintre noi il poate asculta cu tot sufletul si poate chiar ajuta pe acel "timid"? Timiditatea este o infirmitate. De multe ori relatia de prietenie dintre doua sau mai multe persoane este luata in ras de catre ceilalti. Este de ajuns o privire pentru ca sincerul sentiment de simpatie sa incolteasca. De ce nu stim cu totii sa apreciem prietenia adevarata cu ochii sufletului si nu doar a fizicului? "Un om frumos este o bijuterie care in timp se uzeaza, iar un om bun este si ramane vesnic o comoara."

De cine ne ascundem oare? De noi insine. Oare intelegem toti sensul cuvantului prietenie? A fi prieten nu inseamna numai distractie si bani. Asta in niciun caz nu este o prietenie. Azi tinerii sunt influentati de un curent de conceptii din filme (cel mai des americane) sau reviste prin care prietenia este inteleasa ca un amestec de indrazneala si nebunie.

Este dificil in viata sa fii singur, sa nu ai un prieten caruia sa-i vorbesti, sa nu ai cu cine sa-ti imparti bucuriile, sa nu ai un umar pe care sa plangi (la nevoie). Este un dezastru sa n-ai cu cine sa razi, sa gandesti, sa meditezi.

Se spune ca generatia noastra este o generatie fara limite, asta inseamna ca nu ii lipseste nimic si totusi ii lipseste ceva, esentialul: prietenia. Ar trebui sa ne dezvaluim gandurile acum cand inca mai putem, sa ne dorim sa fim cu cineva cu care sa ne intelegem reciproc.

Zambetele noastre timide nu pot umple sufletul dornic de frumos, de fericire, de prietenie. Noi toti dorim si vrem sa avem prieteni, dar nu toti prietenii sunt buni...

Acel prieten bun, care nu te lasa la greu, caci despre acest prieten vreau sa vorbesc, cred ca are multe calitati ce trebuie amintite. Acest prieten bun este atent, stie sa observe cand ti-e greu, este acolo unde si cand ai nevoie. Este iubitor, stie sa mangaie, stie sa se comporte frumos, are capacitatea sa iubesca neconditionat, acest prieten nu va avea despre sine o parere mai buna, ci este egalul tau, acest bun prieten va avea intotdeauna usa deschisa si va fi gata sa te primeasca cu dragoste.

Poezii

http://www.agonia.ro/index.php/author/0032462/Oprea_Teodora-Camelia

Cind nu vei fi linga mine

Cand vantul te va sufla langa mine,
si vraja ta ma va cuprinde,
Iti voi spune soapte dulci...
ochii tai stralucitori,
Zambetul fermecator.




Si cu vocea subtiata,
Vorbe calde imi vei spune...
Si de lume ocrotiti,
Noi vom sta imbratisati,
ca doi Lei apropiati!

Componenta Consiliul Local

1	Alexandru Daniel - USL
2	Belu Fanel - PP-DD
3	Biciu Constantin - APT
4	Cracea Claudiu Daniel - APT
5	Duma Sorin Anton - APT
6	Ene Marin - PP-DD
7	Jarnea Liliana - USL
8	Mitroi Teodor - USL
9	Neagu Liviu Anghel - APT
10	Necea Nelu - USL
11	Paunescu Georgica - APT
12	Petculescu Marian - USL
13	Pruna Marinel Viorel - USL
14	Purcarescu Constantin - USL
15	Simion Dumitru - USL
16	Vasile Razvan Delcea - USL
17	Vilcea Iulian - APT
18	Voiculescu Mihai Liviu - USL

Scrisoarea săptămânii | «Cu 5.000 € aş putea merge din nou»

“Despre povestea vieţii mele, până acum, la 40 de ani, pot spune că bate orice film. La naştere am avut numai 900 de grame, iar medicii m-au declarat avorton. M-a găsit femeia de serviciu într-o cădiţă şi a văzut că mişcam. Atunci am fost salvată şi redată mamei mele. La doi ani am fost operată la ochiul stâng, unde mi s-a pus o proteză din sticlă. La 21 de ani, din cauza unei operaţii greşite la piciorul drept, am ajuns în scaun cu rotile. Din februarie anul acesta, viaţa mea s-a schimbat şi mai mult în rău. Mama, cea care era singurul meu sprijin, a fost operată de cancer digestiv. Acum eu trebuie să mă ajut şi pe mine, şi pe ea. Îi fac mâncare pasată, o spăl şi o ajut să îşi pună scutecele. Locuim la etajul unu şi ca să pot merge pe la magazine să cumpăr mâncare, împing căruţul pe scări, iar eu mă tărăsc pe fund până la ieşirea din bloc. Cineva mi-a cerut 50 de lei să mă coboare şi să mă urce şi nu-mi permit să dau aceşti bani. Vă cer acum sprijinul, fiindcă ştiu că am o şansă şi nu vreau să o ratez. Diagnosticul pe care l-am primit la 21 de ani a fost retracţie de cvadriceps cu deplasare de rotulă. Medicii din România nu mi-au dat şanse, cu toate că mă urc singură în cărucior şi nu am simţurile atrofiate. Cu ajutorul unor oameni buni am trimis actele la un spital din Viena şi acum am nevoie, pentru început, de 5.000 de euro ca să ajung acolo, să îmi facă analize exacte. Cu aceşti bani aş putea merge din nou. Dacă printre cei care citesc povestea mea sunt oameni care ştiu că m-ar putea ajuta să merg iar şi că mă pot opera şi în ţară, eu accept orice, numai pentru a putea să fiu un om normal. Dacă mama mea va pleca la ceruri, eu trebuie să fac ceva pentru mine, aşa că vă rog să mă ajutaţi”, Georgeta Constantin, Bucureşti.

Dacă vreţi să o ajutaţi pe Georgeta, puteţi dona bani în conturile

• RO 43 BRDE 445 SV 099 67 98 4450 în EURO;
• RO 07 BRDE 445 SV 854 298 544 50 în LEI, deschise la BRD Agenţia Floreasca, pe numele Constantin Georgeta

Cititorii care doresc să ajute sau care vor să afle mai multe amănunte despre cazurile prezentate astăzi ne pot contacta la redacoeie, la numărul de telefon 021.203.08.50

Sursa: Ziarul Libertatea

La multi Ani !!!

Fie ca Sf. Fecioara Maria, sa va ocroteasca, sa va calauzeasca pasii si sa va lumineze calea. La Multi Ani!

Concert privat Iris la aniversarea a 20 ani Spiru Haret !!!

La multi Ani tuturor ROMANILOR de pretutindeni !!!

A trecut si Craciunul. Asta inseamna ca a venit momentul sa ne bucuram de cadourile primite, si sa ne gandim la ultima noapte din an , la revelion. 


Echipa blogului va ureaza un 2012 plin de impliniri si tot ceea ce va doriti .

LA MULTI ANI 2012

Malina Olinescu

Profesie
cantareata

Data si locul nasterii
29 Ianuarie 1974 - Bucuresti

Varsta: 37 de ani

Malina Olinescu a absolvit liceul de filologie Iulia Hasdeu. Provenind dintr-o famile de artisti(mama,cantareata consacrata, iar tata actor), Malina iubeste muzica si incepe sa cante inca de la varsta de 5 ani, mai apoi participand la numeroase festivaluri impreuna cu corul scolii gimnaziale.
Incepand cu anul 1993, dupa terminarea liceului, Malina canta in programele unor cluburi din Bucuresti.
In 1995 participa la festivalul de muzica usoara Aurelian Andreescu, sectiunea interpretare unde castiga premiul I.
In anul 1996, Malina are sansa sa faca parte dintr-o echipa de cantareti talentati, numita "Scoala Vedetelor",intr-un show de televiziune foarte apreciat si urmarit, impreuna cu care solista a realizat si numeroase concerte in intreaga tara. Aceasta perioada a insemnat pentru Malina rampa de lansare in lumea muzicala si sansa ei de a castiga un public din toate categoriile de varsta.
In 1996, participa la Festivalul de muzica usoara de la Mamaia, unde obtine premiul III la sectiunea "Interpretare".
In 1997, in cadrul aceluiasi festival obtine impreuna cu compozitorul Adrian Romcescu, premiul I la sectiunea "Slagare", cu melodia "Mi-e dor de tine". De altfel, anul 1997 este un an plin de succese pentru Malina, in care castiga si premiul I la sectiunea "Interpretare" a prestigiosului festival "Cerbul de Aur".
In 1998, impreuna cu acelasi compozitor, Adrian Romcescu, castiga Selectia Nationala Eurovision si reprezinta Romania la Birmingham, Anglia, cu melodia "Eu cred". Tot in acelasi an castiga premiul III, impreuna cu colegul ei si compozitorul Adrian Despot, la sectiunea "Creatie" a Festivalului Mamaia cu piesa "Pot sa zbor".
Avand o fire modesta dar deschisa si prietenoasa, Malina lasa muzica si aparitiile sale sa vorbeasca cel mai bine pentru ea. Publicul sau o primeste cu multa caldura si dragoste de fiecare data, lucru care o determina sa isi pregateasca cu grija fiecare etapa a carierei sale, chiar daca a mai intampinat dificultati de-a lungul timpului. Se bucura de prietenii apropiati si de locurile frumoase in care are ocazia sa calatoreasca in timpul sau liber.
Discografie
In 1997, are loc lansarea primului sau album "Ready for you", un album de autor, cu cantece in limba engleza, semnate de Stefan Elefteriu.
In 1999, lanseaza albumul "Pot sa zbor". Pentru acest disc Malina lucreaza cu compozitori consacrati cum ar fi: Andrei Kerestely, Adrian Despot, Adrian Romcescu.
Apare pe „Cutiuta muzicala”, cantece pentru copiii

La multi ani Romanie !!!!!! La multi ani tuturor romanilor !!!!!!

1 decembrie este Ziua Națională a Romaniei, potrivit Constitutiei din 1991, articolul 12, alineatul 2. Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu  și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, fiind o sarbatoare publica a Romaniei .

Evocarea unui eveniment istoric – în cazul de faţă unirea tuturor românilor într-un singur stat, în 1918 – nu se poate reduce la simpla narare a admirabilei performanţe politice a românilor din provinciile istorice româneşti, capabili să-şi ia soarta în propriile mâini şi să-şi decidă viitorul.

Prin voinţa liber exprimată a reprezentanţilor tuturor românilor a devenit posibilă, în condiţiile concrete generate de evenimentele interne şi internaţionale de la finele Primului Război Mondial, crearea României Întregite, care, din nefericire, avea să dureze pentru un timp prea scurt (numai 22 de ani!), prilej de reflecţie pentru noi, astăzi, în aceeaşi măsură în care evocăm entuziasmul şi reuşitele anului 1918. Era prea optimist Ion I. C. Brătianu, la 14 decembrie 1918, atunci când, în faţa delegaţiei transilvănene care prezentase regelui Ferdinand I Actul Unirii, spunea: „Vă aşteptăm de 1 000 de ani şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată”.

Aproape 20 de ani avea să dureze profeţia lui Brătianu. În 1940, Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţnutul Herţa erau ocupate de Uniunea Sovietică, cea mai mare parte a Transilvaniei de Ungaria horthystă, iar sudul Dobrogei de Bulgaria.

România Întregită în decembrie 1918 devenea istorie

Unul din marile adevăruri, mai puţin ştiute însă, este cel rostit de Benedetto Croce, după care fiecare istorie este contemporană, în sensul că în scrierea şi receptarea istoriei, atât istoricul, cât şi consumatorul de istorie sunt preocupaţi să găsească răspuns la întrebările/sfidările timpului lor. Care ar putea fi, aşadar, semnificaţiile zilei de 1 Decembrie pentru noi, astăzi? La un prim nivel, strict cronologic, 1 Decembrie 1918 are, de fapt, o dublă semnificaţie. Este, pe de o parte, ziua istoricei decizii a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, care proclamă unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, şi, pe de altă parte, ziua în care regele Ferdinand I, alături de Rgina Maria, intră în Bucureşti, după aproape doi ani de exil în inima Moldovei. Plecat la Iaşi, în 1916, în condiţii improprii, sub presiunea trupelor germane, rege al României mici, Ferdinand se întorcea iar la Bucureşti, în uralele mulţimii, chiar în ziua în care ardelenii cereau răspicat unirea cu ţara, pentru a deveni regele României Mari la a ărei temelie aşezase voinţa sa de a fi cu adevărat regele tuturor românilor .

Un al doilea nivel de analiză priveşte rolul armatei române în realizarea Marii Uniri de la 1918. A avut sau nu vreun rol armata română în actele Unirii din 1918? Să vedem, pe rând, situaţia provinciilor istorice româneşti în momentul deciziilor privind unirea aceastora cu România. În Basarabia, cum se ştie, armata română a intervenit, în ianuarie 1918, la cererea Consiliului Directorilor Generali al Republicii Democratice oldoveneşti (care juca rolul Executivului în noua republică independentă) şi cu acordul Sfatului Ţării şi al aliaţilor, pentru a face faţă valului pustiitor de jafuri, pogromuri şi distrugerilor în masă a bunurilor private şi publice, provocate de demobilizarea rmatei ruse de pe frontul român (era vorba de aproape 600.000 de oameni!). Ordinea a fost instaurată în teritoriul românesc de dincolo de Prut până la sfârşitul lunii februarie 1918, cu preţul vieţii a trei ofiţeri şi 122 de soldaţi, 12 ofiţeri şi 309 ostaşi fiind răniţi în confruntările cu trupele ruse bolşevizate.

Istoriografia sovietică mai ales (dar şi unii istorici ruşi, astăzi, cum este cazul lui Mihail Meltiuhov) este cea care a atacat mereu decizia Sfatului Ţării privind unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, din perspectiva corelaţiei făcute între necesitatea unui vot liber exprimat şi prezenţa trupelor româneşti în teritoriul dintre Prut şi Nistru (în favoarea Unirii s-au pronunţat 86 de deputaţi, 36 declarându-se împotrivă, în cel mai democratic mod cu putinţă!). Istoriografia sovietică inducea, astfel, ideea invalidităţii votului în Sfatul Ţării în circumstanţele menţionate.

Este limpede că prezenţa armatei române în Basarabia, la începutul anului 1918, a contribuit în mod semnificativ la salvarea fiinţei tinerei republici moldoveneşti. Plecarea armatei române din teritoriul dintre Prut şi Nistru ar fi însemnat invadarea imediată a acestui teritoriu de trupele ruse bolşevizate sau ucrainene naţionaliste şi, ca o consecinţă imediată, dizolvarea Republicii Moldoveneşti. Retragerea armatei române ar fi presupus, pe de o parte, abandonarea intereselor populaţiei româneşti majoritare în provincie şi sacrificarea intereselor naţionale româneşti în ansamblu, iar pe de altă parte, adâncirea insecurităţii regionale şi crearea unui focar de instabilitate la graniţa estică a Vechiului Regat român. Aşadar, prezenţa ostaşului român la frontiera de pe Nistru a prefigurat Actul Unirii, servind drept garanţie pentru soluţia Unirii şi consolidarea procesului de revenire a Basarabiei la statul român.

Divizia 8 Infanterie, condusă de generalul Iacob Zadik, intră în Bucovina la 10 zile după exprimarea liberei voinţe a românilor bucovineni de a se uni cu ţara, la 27 octombrie 1918, în vederea asigurării protecţiei populaţiei împotriva „bandelor bolşevice”.

La 11 noiembrie 1918, trupele generalului Zadik intră în Cernăuţi, Marele Cartier General comunicând a doua zi Ordinul 116, semnat de generalul Constantin Prezan, potrivit căruia Divizia a 8-a urma să-şi continue operaţiile în întreaga Bucovină în vederea asigurării „vieţii şi avutului populaţiei”. La 28 noiembrie 1918, Congresul general al Bucovinei (la care au luat parte minorităţile germană, polonă şi ucraineană) a votat în unanimitate unirea necondiţionată şi pe veci a Bucovinei, în vechile ei hotare, cu România.

În Transilvania, în momentul istoricei decizii a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, armata română se afla în sud-estul Transilvaniei, pe o linie de demarcaţie stabilită prin armistiţiul de la Belgrad din 13 noiembrie 1918. Trupele române, potrivit Instrucţiunilor Marelui Cartier General, aveau sarcina de a asigura liniştea, avutul şi vieţile locuitorilor, indiferent de naţionalitate. În colaboare cu Consiliile şi gărzile româneşti, cu Consiliul Dirigent, s-au luat măsuri severe pentru înlăturarea cazurilor de jaf; au fost dezarmate bandele izolate maghiare şi secuieşti. La mijlocul lunii decembrie 1918, trupele din Transilvania au primit ordin să înainteze, Aliaţii dându-şi consimţământul pentru depăşirea liniei Mureşului.

În decursul anului 1919, armata română a făcut eforturi importante pentru asigurarea fiinţei statului naţional român, rezultat al voinţei liber exprimate a tuturor românilor din provinciile istorice. În zona Hotinului, armata română a avut de înfruntat acţiuni ale unor detaşamente sovietice (generalul Stan Poetaş, comandantul Brigăzii 17 Infanterie, este ucis de elemente comuniste în apropiere de Atachi, în ianuarie 1919), iar în vest s-a confruntat cu pericolul proclamării, în martie 1919, la Budapesta, a Republicii Sovietice Ungare, România găsinduse în situaţia de fi prinsă între două regimuri bolşevice, unul la vest, altul la est, a căror acţiune conjugată putea pune în pericol existenţa noului stat român. Prin eforturile sale, armata română a pus capăt efemerului regim bolşevic ungar al lui Bela Kun şi a făcut cu succes faţă, în cooperare cu trupele franceze, atacurilor trupelor sovietice în Basarabia, pe Nistru (în zona Tighinei).

Marea Unire nu a fost însă rezultatul participării României la război şi nici al contribuţiei armatei române. Nimeni nu-şi imagina, în momentul intrării României în prima conflagraţie mondială, că revoluţia bolşevică şi destrămarea Imperiului Austro-Ungar vor permite României întregirea frontierelor sale atât la Est, cât şi la Vest. De aceea, liderul conservator P.P. Carp spunea, după încheierea păcii, că România are atâta noroc, încât nu mai are nevoie de oameni de stat.

De fapt, legitimitatea Marii Uniri constă tocmai în aceea că nu este rezultatul unor acţiuni militare, ci al exercitării dreptului la autodeterminare.

Marea Unire este, în primul rând, produsul voturilor structurilor reprezentative şi democratice de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, prin care s-a decis unirea Basarabiei, Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei şi Banatului cu România. Armata română nu a făcut decât să asigure cadrul firesc de manifestare a voinţei liber exprimate a românilor din provinciile istorice şi să împiedice actele de dezordine, vandalism sau acţiunile concertate ale regimurilor bolşevice instalate în Ungaria, Ucraina şi Rusia.

Tratatele de Pace din 1919-1920 au oferit o consacrare internaţională a ceea ce românii înşişi, uniţi în voinţa lor, doriseră şi făcuseră, iar aliaţii nu s-au putut eschiva de la îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de România, efortul militar depus în anii 1916-1917 de armata română fiind un argument puternic în favoarea deciziilor luate la Conferinţa păcii.

În fine, al treilea nivel de analiză priveşte longevitatea actelor Unirii. De ce au durat atât de puţin? La nivelul elitei politice se instalase deja convingerea că destinul României se decide printr-o diplomaţie abilă, activă, şi nu neapărat printr-o consolidare a puterii armate. Unirea din 1859 fusese consecinţa celebrei politici a „faptului împlinit“ şi a unui context internaţional favorabil. Independenţa, deşi armata română se jertfise în luptele de la sud de Dunăre, nu se câştigase pe câmpul de luptă, ci la masa verde a păcii, iar Marea Unire din 1918 nu era rezultatul victoriilor militare decisive ale armatei române, ci consecinţa actelor de unire de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia şi a eforturilor diplomatice la Conferinţa păcii şi în primii ani interbelici. Mai bine de 15 ani de la terminarea Primului Război Mondial, guvernele care s-au perindat la cârma ţării au contat aproape exclusiv pe diverse combinaţii diplomatice şi aranjamente economice externe, în cadrul sau în afara Ligii Naţiunilor, dar care, la momentul potrivit, deşi admirabile în litera lor, s-au dovedit a fi complet inaplicabile sau caduce. Nu au fost luate măsuri ferme pentru crearea unui potenţial industrial – în general, a unui potenţial economic – care să asigure înzestrarea armatei cu tehnica de luptă şi resursele economice corespunzătoare. Armata română n-a tras un foc de armă în apărarea României Mari, fiind silită să se retragă, acoperită de umilinţă şi ruşine, după ce ceruse, în repetate rânduri, să pună la punct măcar un plan de retragere din Basarabia, care, la momentul potrivit, ar fi putut fi utilizat în condiţii oricum preferabile haosului care a urmat notelor ultimative sovietice din iunie 1940.

Cu toate reformele politice, economice şi sociale, România interbelică nu a reuşit să devină acea democraţie pe care şi-o imaginau şi o conturau, în Proclamaţia lor de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, liderii ardelenilor.

Apoi, asupra actului de unire de la Chişinău, la 27 martie 1918, şi asupra Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, a existat, în întreaga perioadă interbelică, dar şi după aceea, o diferenţă semnificativă de percepţie. În timp ce primul eveniment a fost privit ca un gest firesc, inevitabil, în condiţiile prăbuşirii Rusiei ţariste, al doilea a fost mereu socotit ca fiind actul fondator al României întregite, un adevărat finit coronat opus al luptei pentru unitate naţională. Privirile românilor au fost mereu îndreptate spre Alba Iulia, în timp ce Chişinăul a căzut în uitare, dispreţ şi desuetudine. În întreaga perioadă interbelică, elitele politice şi culturale, ca şi întreaga societate au valorizat diferit cele două acte de unire. Pentru toţi românii, adevărata „Mecca” a fost mereu Alba Iulia, în vreme ce Chişinăul era considerat capitala unei provincii marginale, unde, pentru un funcţionar public al administraţiei centrale, orice numire în post reprezenta un exil şi o aspră pedeapsă. În condiţiile instaurării regimului comunist şi proclamării prieteniei „de nezdruncinat” cu popoarele Uniunii Sovietice, Basarabia avea să dispară din preocupările societăţii româneşti, inclusiv ale istoricilor, care se vedeau acum siliţi să reia vechile teze ale propagandei sovietice cu privire la originea şi evoluţia distincte ale populaţiei şi a limbii locuitorilor dintre Prut şi Nistru. Basarabia rămânea doar o rană deschisă despre care nimeni nu va mai îndrăzni să vorbească limpede, în deplinul respect al adevărului istoric.

Va trebui să recunoaştem că ochii românilor au fost aţintiţi, în special după 1 Decembrie 1918, mai degrabă spre Transilvania decât spre Basarabia şi că, în scurtul interval de timp în care împlinirea idealului naţional s-a concretizat în existenţa României întregite, nu am ştiut să valorificăm resursele umane şi materiale, atâtea câte vor fi fost, ca şi întreaga noastră inteligenţă politică, pentru a putea păstra şi consolida un edificiu care se dorea a fi unul peren.

Însă lecţia majoră a românilor din provinciile istorice româneşti, în 1918, rămâne, astăzi, perfect valabilă. Uitaţi-vă la cel de lângă dumneavoastră şi spuneţi, cu mâna pe inimă, dacă, împreună, puteţi colabora pentru împlinirea binelui comun sau a unui ideal naţional, trecând peste ceea ce temporar şi meschin vă desparte. Trag nădejde că răspunsul pe care vi-l veţi da este asemănător cu acela pe care românii din 1918, spre cinstea lor, l-au dat.

Voievoade Bunea Stancu, lasa gluma, lasa bancu' !

 - postat de Virgi Andronescu -

 - sursa:  video  Realitatea Tv -

După ce Gheorghe Bunea Stancu a adus injurii şi invective jurnaliştilor, în mod repetat şi din ce în ce mai înverşunat, astăzi a fost ,,chemat'' la ,,raportul'' presei centrale. Tovarăşul cu pretenţii de Voievod cât vede cu ochii, cât aude cu urechile. Nu-i ,,nimic rău în a tinde spre locul 1!'', e chiar foarte bine, mai ales atunci când are idealuri înalte. Înalte. Doar până la sâni căci numai până acolo poate ajunge cu mintea tovarăşul Stancu. Nu ştiu ce a fost pe vremea cealaltă tovarăşul dar, cu siguranţă, după golănelile pe care le spune şi le face... Frumos ar fi ca idealul său în viaţă să înceapă să fie acela de a pleca onorabil, dacă se mai poate aşa, ori dacă se înverşuneaază şi mai tare pe cetăţeni şi oameni să ne mai degajeze terenul! Auzi tu, un ditamai preşsedintele de consiliu judeţean înfuriat până peste...poate de o jurnalistă de elită şi nu de una de mâna a 18- a. Ar trebui să se simtă vedetă, nu primadonă, ar trebui să mulţumească presei adevărate şi nu celei... Nu toată lumea e proastă, numai acea parte a lumii pe care PSD- ul o ţine de 20 de ani în bezna falsei social-democraţii. Nu ne e ruşine tovarăşe, pentru că nu are de ce să ne fie ruşine! Poţi înţelege tu asta? Rămâne de văzut! Oricine poate vorbi despre spitale, oricine poate avea o opinie, o nelămurire despre sănătate şi nu ai tu nici un drept să interzici cuiva. Tovarăşe Stancu, ai numai obligaţia de a vorbi frumos cu poporul ori cu jurnaliştii car te întreabă despre ceeaa ce te doare şi nu-ţi convine. Cunoşti tu semnificaţia cuvântului impertinentă, tu numai după sâni, ce drăguţ eşti!, te holbezi. După părerea ta, tovarăşe Gheorghe, suntem, nesimţiţi pentru că nu te lăudăm şi nu te lingem, nu-i aşa? Fii mai maleabil în relaţia cu presa şi oamenii simpli şi vei avea numai de câştigat! Pe mine, chiar nu mă interesează cine a organizat... e în atribuţiunile tale, şi dacă n-ar fi...tot ai avea de câştigat. După ce azi îţi făcuşi mea culpa acum lasă-ne să acreditările şi fii om. Nu are de ce să ne fie ruşine, ţie ar trebui să-ţi fie! Cum poţi mă să vorbeşti aşa urât faţă de o doamnă, faţă de o jurnalistă, unde sunt cei şapte ani...? Aaaaa..., scuze, îi ai petrecuţi în funcţii publice înalte! Te-a iubit poporul, precum ,,jurnaliştii'' tăi, mai lasăne... Chiar nu mai am nici un chef de tine! O singur[ chestiune mai am: n-o să ne retragi acreditările că-ţi tai crenguţa singur. Nu pentru a repara trenul ci pentru a-ţi repara ,,imaginea'' . Aloooo, fiţuică e a... moguluilui, ca să nu-i zic ,,igienică''! Bye- bye, verry soon, tovarăşe!