CU PIATRA CUM DAI ÎNTR-UN NEBUN

- de VIRGIL ANDRONESCU -

te afunzi în depărtări tot mai departe 

și-arunci cu piatra cum dai într-un nebun

m-aș lepăda și de iluzii și de speranțe

dar drumul nu mi-ar mai fi drum

de mai cred în ceva anume mai cred

în ne-trădare și în iubire

ai fi o Iuda d-acuma putred

iar eu un muritor fără trăire

dă-mi foc și arde-mă pe rug de vrei

aruncă-mi cenușa în abisuri negre

în trupul blând al nesătulei Gheei

ori mă strânge-n suflet pe sub arcade și sprâncene

ÎNLĂNȚUITUL PROMETEU

- de VIRGIL ANDRONESCU -

ca pe o zeiță te iubesc

nebun precum înlănțuitul Prometeu

îmi arde focul gândurile toate

și mă preface-n scrum

călcat de Dumnezeu

în alergarea Sa prin tine si prin eu prin toate

certându-mă să merg cât mai departe

nu mă supun nici ție 

nici eului nătâng

pe Dumnezeu îl rog plângând 

să mi te dea ca bogăție 

să mă îmbogățesc cu tine

prin iarna mea să caut soare și căldură

să te iubesc ca pe o zeiță

nebun și mai nebun mereu

te rog nu mă lăsa de mână

înlănțuit ca bietul Prometeu

cu ochii scoși cu gura mută

doar să mă aibă-n pază infinitul

prin eul tău în eul meu

frumoasa mea domniță

sunnt muritor nu zeu

DIN SAUA VIETII PE SUB COPITA SOARTEI

-de VIRGIL ANDRONESCU - 

mă tropăie între copite soarta

cal otrăvit de nu știu cine 

de Cel ce îmi închide zilnic poarta

ori poate tu mă izgonești din tine

nu știu în șa să stau cuminte

nu vreau sa călăresc precum un mort

înveninatul armăsar n-asculta de cuvinte

iar tu mă alungi și atunci îl călăresc cum pot

nu știu mai nimic despre femei

doar le iubesc lăuntrul benefic absolut

mă aruncă soarta din șa fără temei

ținând morțiș ca să mă duc...

voi trece vama dincolo cât mai curând

și poate nu voi avea de plată

dar vreau să nu-mi pierd rând

că nu se știe niciodată...

Adrian Paunescu poezii redate prin muzica (video)

Adrian Paunescu a inspirat, prin poeziile sale, generatii intregi de artisti talentati care i-au redat versurile in cantecele lor.

Pe langa operele de seama lasate in urma sa, regretatul poet contemporan s-a preocupat in permanenta de expunerea celor care, inzestrati cu aptitudini muzicale deosebite, au devenit nume sonore in peisajul muzical romanesc.

Mai mult, cu peste 50 de carti publicate si alte sapte volume in curs de publicare, Adrian Paunescu este considerat unul dintre cei mai prolifici poeti romani contemporani.

Versurile sale au fost folosite pentru un lung sir de cantece, in mare parte folk, care sunt considerate si astazi adevarate capodopere de catre iubitorii de gen.

Maria Gheorghiu, Emerich Imre, Florian Pittis, Mircea Rusu, Doina si Ion Aldea Teodorovici, Ecoul, Tatiana Stepa, Partaj si multi alti folkisti de renume sau nu, i-au interpretat cu maiestrie poeziile.

In continuare vom asculta o parte din melodiile Cenaclului Flacara :

Poezia 'Nebun de alb', e o frumusete rara, a fost preluata de Emeric Imre si transformata in una dintre cele mai frumoase melodii de dragoste:

Tatiana Stepa va ramane mereu in inimile noastre prin melodia `Copacii fara padure`, versurile apartinandu-i maestrului Paunescu:

Tudor Gheorghe interpreteaza fara egal textul poeziei `Antiprimavara`, o alta opera foarte cunoscuta a poetului care astazi ne-a parasit:

Stefan Hrusca ne lasa fara suflare cand canta `Ruga pentru parinti`:

Urmatoarele melodii sunt adaptate pe versurile lui Adrian Paunsecu, 

 poetul contemporan care astazi, 5 noiembrie 2010, si-a luat ramas bun de la noi.

Adrian Paunescu a scris o poezie pe patul de spital (versuri)

Adrian Paunescu a scris, in momente critice ale sanatatii sale, inca o poezie, intitulata 'De la un cardiac, cordial`.

Poetul nu renunta la marea sa dragoste – versul – nici atunci cand este rapus de suferinta bolii.

Fiul poetului, Andrei Paunescu, a acceptat ca poezia, care a fost data doctorului Serban Bradisteanu, seful Clinicii de chirurgie cardiovasculara a spitalului de Urgenta Floreasca, sa fie facuta publica:

De la un cardiac, cordial (31 octombrie 2010, Bucuresti)

De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!

A murit Adrian Paunescu ( 20 iulie 1943 - 05 noiembrie 2010 )

In aceasta zi, când ar trebui sa fie doliu Național, administratorii acestui blog ii aduc un ultim omagiu omului si poetului ADRIAN PĂUNESCU .
Dumnezeu sa-l ierte și fie ca poezia sa sa bucure în continuare generații după generații !

Revolutia din decembrie 1989

I.
In seara de 20 decembrie, Ceausescu s-a adresat natiunii, mesajul fiind televizat si transmis la radio. El abia venise din vizita din Iran si avea convingerea ca va tine situatia sub control dupa formula clasica. Cheama intr-o teleconferinta pe sefii judetenelor de partid si-i informeaza cu propria versiune asupra situatiei din tara.
             Nicolae Ceausescu tocmai decretase instituirea starii de necesitate pe teritoriul judetului Timis. In acelasi timp, la Timisoara, Frontul Democrat Roman a elaborat Proclamatia prin care cerea “demisionarea tiranului”. Totodata, Frontul Democrat Roman propunea Guvernului Romaniei inceperea negocierilor, cerand, intre altele, organizarea de alegeri libere, deschiderea granitelor, eliberarea detinutilor politici etc.Avea sa urmeze o noapte lunga si pentru capii Armatei. Generalul Ilie Ceausescu isi informa subordonatii despre “pericolul unei agresiuni externe, dinspre Est si Vest, patrunderea pe teritoriul tarii a unui mare numar de elemente teroriste (circa 2.000) si existenta unui complot international asupra Romaniei”. Pentru regim, sfarsitul incepuse.

II.
                Mitingul din 21 decembrie, care a marcat scufundarea regimului Ceausescu in degringolada si a deschis manifestatiile de strada din Bucuresti, este inca o pagina cu multe pete albe in istoria Revolutiei romane. Dupa atatia ani de la evenimentele din decembrie, marturiile directe ale celor implicati in organizarea mitingului lipsesc. Nici o cercetare istorica nu a dat raspuns pana acum la numeroasele intrebari legate de ziua ce avea sa apropie galopant prabusirea lui Ceausescu si a institutiilor Partidului Comunist.
                Ziua de 21 decembrie 1989 este cea in care Ceausescu a scapat din mana fraiele puterii. Mitingul, convocat de el insusi (potrivit unor martori oculari), ce avea ca scop afirmarea deplina a adeziunii populare la politica partidului si statului, s-a transformat intr-un haos cumplit - terenul potrivit pe care Revolutia avea sa poposeasca la Bucuresti.
Atat de “atent” a fost pregatit mitingul incat, in dimineata zilei de 21 decembrie, fortele de Militie si Securitate au fost surprinse de multimea care ocupase piata Comitetului Central. Efectivele de paza si supraveghere au sosit in piata la jumatate de ora dupa ce aceasta se umpluse de lume. La miting a participat, asadar cine a vrut si cine n-a vrut. Si-au facut aparitia grupurile de tineri care aveau sa agite multimea, s-au produs fenomenele care au starnit panica, precum exploziile petardelor si teribilul vuiet care a impietrit zecile de mii de oameni adunati in piata.

III.
              Revolutia a fost blocata de grupul care a preluat puterea in decembrie 1989 la nivelul punctului de jonctiune intre interesele URSS si cele ale structurilor social-politice de baza ale comunismului, convertit in neocomunism. Cele cateva incercari de a debloca procesul democratizarii, de a depasi punctul mort, au fost de indata reprimate: Piata Universitatii (1990), zdrobita cu ajutorul minerilor convertiti in instrument de represiune de regimul Ion Iliescu; reformele anuntate de prim-ministrul Petre Roman (1991), devenit reformator dupa ce consimtise la reprimarea reformatorilor, inlaturat de la putere de aceiasi mineri deveniti putere in stat; reformele radicale preconizate de premierul Victor Ciorbea (1997), dejucate de colaboratorii sai “nedemocrati” din Conventia Democratica. Incercari de descatusare anihilate cu metode diferite dar la fel de eficace.
In rezumat: Revolutia din 1989 a eliberat Romania de regimul totalitar stalinist al lui Nicolae Ceausescu. Desfasurate in conditiile refluxului puterii sovietice in Europa central-rasariteana, rasturnarile revolutionare in lant, larg sincronizate, au cuprins in cele din urma si Romania, in ciuda rezistentei indarjite si lipsite de perspicacitate a lui Nicolae Ceausescu. In conformitate cu interesul Uniunii Sovietice, care a dirijat aceasta vasta operatie, in speranta de a mentine in acest spatiu o influenta precumpanitoare, fostele tari satelit urmau sa incheie tratate bilaterale de cooperare privilegiata cu fosta putere hegemonica. Singura tara care s-a grabit sa accepte si chiar sa solicite acest nou statut a fost Romania, adica forta care a acaparat puterea in decembrie 1989, puternic rezemata pe structurile de baza ale regimului comunist, recuperate in graba de noul regim.
                 Revolutia din 1989 a eliberat Romania de regimul totalitar stalinist instaurat cu mai bine de patru decenii in urma de ocupatia sovietica. Acapararea puterii de catre un grup de actiune alcatuit in toiul evenimentelor sau, poate, pregatit inainte de declansarea lor, din fosti membri ai Partidului Comunist Roman - printr-o ascunsa lovitura de stat - a restrans Libertatea asteptata la cateva libertati politice si drepturi individuale, in cadru strict compatibil cu conservarea si consolidarea structurilor de baza mostenite de la regimul comunist. Revolutia s-a oprit la limita fixata de cei care au acaparat puterea in decembrie 1989 si de inspiratorii lor.