- de VIRGIL ANDRONESCU -
ca pe o zeiță te iubesc
nebun precum înlănțuitul Prometeu
îmi arde focul gândurile toate
și mă preface-n scrum
călcat de Dumnezeu
în alergarea Sa prin tine si prin eu prin toate
certându-mă să merg cât mai departe
nu mă supun nici ție
nici eului nătâng
pe Dumnezeu îl rog plângând
să mi te dea ca bogăție
să mă îmbogățesc cu tine
prin iarna mea să caut soare și căldură
să te iubesc ca pe o zeiță
nebun și mai nebun mereu
te rog nu mă lăsa de mână
înlănțuit ca bietul Prometeu
cu ochii scoși cu gura mută
doar să mă aibă-n pază infinitul
prin eul tău în eul meu
frumoasa mea domniță
sunnt muritor nu zeu
