-de VIRGIL ANDRONESCU -
mă tropăie între copite soarta
cal otrăvit de nu știu cine
de Cel ce îmi închide zilnic poarta
ori poate tu mă izgonești din tine
nu știu în șa să stau cuminte
nu vreau sa călăresc precum un mort
înveninatul armăsar n-asculta de cuvinte
iar tu mă alungi și atunci îl călăresc cum pot
nu știu mai nimic despre femei
doar le iubesc lăuntrul benefic absolut
mă aruncă soarta din șa fără temei
ținând morțiș ca să mă duc...
voi trece vama dincolo cât mai curând
și poate nu voi avea de plată
dar vreau să nu-mi pierd rând
că nu se știe niciodată...
No comments:
Post a Comment