- de VIRGIL ANDRONESCU -
te afunzi în depărtări tot mai departe
și-arunci cu piatra cum dai într-un nebun
m-aș lepăda și de iluzii și de speranțe
dar drumul nu mi-ar mai fi drum
de mai cred în ceva anume mai cred
în ne-trădare și în iubire
ai fi o Iuda d-acuma putred
iar eu un muritor fără trăire
dă-mi foc și arde-mă pe rug de vrei
aruncă-mi cenușa în abisuri negre
în trupul blând al nesătulei Gheei
ori mă strânge-n suflet pe sub arcade și sprâncene
