p(b)oema calului

              2009-06-26  

nisipe născocite dunuri de gânde reverii

adânce vise de nesoamne din timpe absoluturi
cai ruginiţi galoape de pur sânge trăite visuri
drume stelare petrecuturi amintiri rătăcite
poctoave de cadavre apus la orizoante

verse născute din nestriviţi cuvânturi
armăsare silabe născocesc poemuri fierbinţi
aleargă şase copiţi pe imense abstracturi
frâuri de-arginte coroni din rame de măslin

bal de mătăsi aurite divine cântece liduri
prinţi şi reginuri în valse dănţuite
şoapte rătăcite printre bucle eternelor femei
în trupe fierbe sângele arabicului cal ponei

palaturi de cristale boema calului ne-cal

         din volumul de versuri ,,Chipul tău blând coborât din icoane mă ţine strâns sub pleoapă'',ed.2010,Ed.Tipoalex

autor Virgil Andronescu 

 

Tentativă de evadare în suprafiinţă

 -postat de Virgil Andronescu-


Axele de coordonate
se coc în substanţa cenuşie

a limitei
jertfim o pasăre
două
trei
dar...
neputinţa ne croşetează ochi
în palme
putem doar să contopim
cojile de portocale frământate între respiraţii-
minutele
într-un cer simetric
cu trupul mării.

                       


                 sursa:Vezi blogul lui Lazăr Denisa Alexandra
           http://reteaualiterara.ning.com/LazarDenisaAlexandra

lumină închide ochi şi moare

întuneric latră pe drum
câini în Brăila sau în Giurgiu
noapte începe să umble dezbrăcată pe străzi
unde se vede lumină închide ochii şi moare
lună se crapă ascunsă de stele
că paharul strivit între dinţi
un betiv închipuit la o masă înjură
luna asta se anunţă greve
luna trecută a nins

eşti plecată doar de câteva ore
mi-a obosit jugulara
uitându-mă după tine printre cuvinte
câini latră oameni
se scarpină după ceafă în sens invers
mergi cu Dumnezeu înainte
te aştept să revii înflorită


după o săptămână de primăvară
faţă în faţă cu Domnul
la Taină

-de Virgil Andronescu-

Din volumul de versuri ,,Ultimele luni din viaţa umbrei mele'',ed.Alfa -Iasi

Ultimul elefant din România care încă mai merge pe bicicletă
-cerere către primarul oraşului nostru-

-Virgil Andronescu-
2009-04-12




ultimul elefant din România care încă mai merge pe bicicletă

e o definiţie tehnică a două roţi în echilibru
ca şi roata istoriei tot înainte se învârte
atunci când lanţul nu e întins e posibil să cadă
urechile mari îl ajută la mersul prin oraş

am dat anunţ pentru toate grădinile zoologice
un elefant biciclist e pe străzi şi pedalează
toţi nebicicliştii să se retragă în casele lor
cu trompa poate aspira la o cât mai mare libertate

mă salută îl salut şi pe toată lumea ce o întâlneşte
buna creştere îl recomandă ca fiind un bun cetăţean
să vorbim cu primarul pentru o distincţie rezonabilă
elefant de onoare al minunatului nostru oraş

trebuie onorat cum se cuvine ca un rara-elephantus şi nu marginalizat!