Statisticile blogului

Bine ați venit !
…iar faptul că ati ajuns aici, nu este o întâmplare!

September 8, 2012

Cind nu vei fi linga mine

Cand vantul te va sufla langa mine,
si vraja ta ma va cuprinde,
Iti voi spune soapte dulci...
ochii tai stralucitori,
Zambetul fermecator.




Si cu vocea subtiata,
Vorbe calde imi vei spune...
Si de lume ocrotiti,
Noi vom sta imbratisati,
ca doi Lei apropiati!

Componenta Consiliul Local

1Alexandru Daniel - USL
2Belu Fanel - PP-DD
3Biciu Constantin - APT
4Cracea Claudiu Daniel - APT
5Duma Sorin Anton - APT
6Ene Marin - PP-DD
7Jarnea Liliana - USL
8Mitroi Teodor - USL
9Neagu Liviu Anghel - APT
10Necea Nelu - USL
11Paunescu Georgica - APT
12Petculescu Marian - USL
13Pruna Marinel Viorel - USL
14Purcarescu Constantin - USL
15Simion Dumitru - USL
16Vasile Razvan Delcea - USL
17Vilcea Iulian - APT
18Voiculescu Mihai Liviu - USL

Scrisoarea săptămânii | «Cu 5.000 € aş putea merge din nou»

“Despre povestea vieţii mele, până acum, la 40 de ani, pot spune că bate orice film. La naştere am avut numai 900 de grame, iar medicii m-au declarat avorton. M-a găsit femeia de serviciu într-o cădiţă şi a văzut că mişcam. Atunci am fost salvată şi redată mamei mele. La doi ani am fost operată la ochiul stâng, unde mi s-a pus o proteză din sticlă. La 21 de ani, din cauza unei operaţii greşite la piciorul drept, am ajuns în scaun cu rotile. Din februarie anul acesta, viaţa mea s-a schimbat şi mai mult în rău. Mama, cea care era singurul meu sprijin, a fost operată de cancer digestiv. Acum eu trebuie să mă ajut şi pe mine, şi pe ea. Îi fac mâncare pasată, o spăl şi o ajut să îşi pună scutecele. Locuim la etajul unu şi ca să pot merge pe la magazine să cumpăr mâncare, împing căruţul pe scări, iar eu mă tărăsc pe fund până la ieşirea din bloc. Cineva mi-a cerut 50 de lei să mă coboare şi să mă urce şi nu-mi permit să dau aceşti bani. Vă cer acum sprijinul, fiindcă ştiu că am o şansă şi nu vreau să o ratez. Diagnosticul pe care l-am primit la 21 de ani a fost retracţie de cvadriceps cu deplasare de rotulă. Medicii din România nu mi-au dat şanse, cu toate că mă urc singură în cărucior şi nu am simţurile atrofiate. Cu ajutorul unor oameni buni am trimis actele la un spital din Viena şi acum am nevoie, pentru început, de 5.000 de euro ca să ajung acolo, să îmi facă analize exacte. Cu aceşti bani aş putea merge din nou. Dacă printre cei care citesc povestea mea sunt oameni care ştiu că m-ar putea ajuta să merg iar şi că mă pot opera şi în ţară, eu accept orice, numai pentru a putea să fiu un om normal. Dacă mama mea va pleca la ceruri, eu trebuie să fac ceva pentru mine, aşa că vă rog să mă ajutaţi”, Georgeta Constantin, Bucureşti.

Dacă vreţi să o ajutaţi pe Georgeta, puteţi dona bani în conturile

  • RO 43 BRDE 445 SV 099 67 98 4450 în EURO;
  • RO 07 BRDE 445 SV 854 298 544 50 în LEI, deschise la BRD Agenţia Floreasca, pe numele Constantin Georgeta
Cititorii care doresc să ajute sau care vor să afle mai multe amănunte despre cazurile prezentate astăzi ne pot contacta la redacoeie, la numărul de telefon 021.203.08.50

La multi Ani !!!

Fie ca Sf. Fecioara Maria, sa va ocroteasca, sa va calauzeasca pasii si sa va lumineze calea. La Multi Ani!

December 31, 2011

La multi Ani tuturor ROMANILOR de pretutindeni !!!

A trecut si Craciunul. Asta inseamna ca a venit momentul sa ne bucuram de cadourile primite, si sa ne gandim la ultima noapte din an , la revelion. 


Echipa blogului va ureaza un 2012 plin de impliniri si tot ceea ce va doriti .




LA MULTI ANI 2012









December 17, 2011

Malina Olinescu

Profesie
cantareata

Data si locul nasterii
29 Ianuarie 1974 - Bucuresti
Varsta: 37 de ani
Malina Olinescu a absolvit liceul de filologie Iulia Hasdeu. Provenind dintr-o famile de artisti(mama,cantareata consacrata, iar tata actor), Malina iubeste muzica si incepe sa cante inca de la varsta de 5 ani, mai apoi participand la numeroase festivaluri impreuna cu corul scolii gimnaziale.
Incepand cu anul 1993, dupa terminarea liceului, Malina canta in programele unor cluburi din Bucuresti.
In 1995 participa la festivalul de muzica usoara Aurelian Andreescu, sectiunea interpretare unde castiga premiul I.
In anul 1996, Malina are sansa sa faca parte dintr-o echipa de cantareti talentati, numita "Scoala Vedetelor",intr-un show de televiziune foarte apreciat si urmarit, impreuna cu care solista a realizat si numeroase concerte in intreaga tara. Aceasta perioada a insemnat pentru Malina rampa de lansare in lumea muzicala si sansa ei de a castiga un public din toate categoriile de varsta.
In 1996, participa la Festivalul de muzica usoara de la Mamaia, unde obtine premiul III la sectiunea "Interpretare".
In 1997, in cadrul aceluiasi festival obtine impreuna cu compozitorul Adrian Romcescu, premiul I la sectiunea "Slagare", cu melodia "Mi-e dor de tine". De altfel, anul 1997 este un an plin de succese pentru Malina, in care castiga si premiul I la sectiunea "Interpretare" a prestigiosului festival "Cerbul de Aur".
In 1998, impreuna cu acelasi compozitor, Adrian Romcescu, castiga Selectia Nationala Eurovision si reprezinta Romania la Birmingham, Anglia, cu melodia "Eu cred". Tot in acelasi an castiga premiul III, impreuna cu colegul ei si compozitorul Adrian Despot, la sectiunea "Creatie" a Festivalului Mamaia cu piesa "Pot sa zbor".
Avand o fire modesta dar deschisa si prietenoasa, Malina lasa muzica si aparitiile sale sa vorbeasca cel mai bine pentru ea. Publicul sau o primeste cu multa caldura si dragoste de fiecare data, lucru care o determina sa isi pregateasca cu grija fiecare etapa a carierei sale, chiar daca a mai intampinat dificultati de-a lungul timpului. Se bucura de prietenii apropiati si de locurile frumoase in care are ocazia sa calatoreasca in timpul sau liber.
Discografie
In 1997, are loc lansarea primului sau album "Ready for you", un album de autor, cu cantece in limba engleza, semnate de Stefan Elefteriu.
In 1999, lanseaza albumul "Pot sa zbor". Pentru acest disc Malina lucreaza cu compozitori consacrati cum ar fi: Andrei Kerestely, Adrian Despot, Adrian Romcescu.
Apare pe „Cutiuta muzicala”, cantece pentru copiii

December 1, 2011

La multi ani Romanie !!!!!! La multi ani tuturor romanilor !!!!!!

1 decembrie este Ziua Națională a Romaniei, potrivit Constitutiei din 1991, articolul 12, alineatul 2. Această zi a fost adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu  și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, fiind o sarbatoare publica a Romaniei .
Evocarea unui eveniment istoric – în cazul de faţă unirea tuturor românilor într-un singur stat, în 1918 – nu se poate reduce la simpla narare a admirabilei performanţe politice a românilor din provinciile istorice româneşti, capabili să-şi ia soarta în propriile mâini şi să-şi decidă viitorul.
Prin voinţa liber exprimată a reprezentanţilor tuturor românilor a devenit posibilă, în condiţiile concrete generate de evenimentele interne şi internaţionale de la finele Primului Război Mondial, crearea României Întregite, care, din nefericire, avea să dureze pentru un timp prea scurt (numai 22 de ani!), prilej de reflecţie pentru noi, astăzi, în aceeaşi măsură în care evocăm entuziasmul şi reuşitele anului 1918. Era prea optimist Ion I. C. Brătianu, la 14 decembrie 1918, atunci când, în faţa delegaţiei transilvănene care prezentase regelui Ferdinand I Actul Unirii, spunea: „Vă aşteptăm de 1 000 de ani şi aţi venit ca să nu ne mai despărţim niciodată”.
Aproape 20 de ani avea să dureze profeţia lui Brătianu. În 1940, Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţnutul Herţa erau ocupate de Uniunea Sovietică, cea mai mare parte a Transilvaniei de Ungaria horthystă, iar sudul Dobrogei de Bulgaria.

România Întregită în decembrie 1918 devenea istorie
Unul din marile adevăruri, mai puţin ştiute însă, este cel rostit de Benedetto Croce, după care fiecare istorie este contemporană, în sensul că în scrierea şi receptarea istoriei, atât istoricul, cât şi consumatorul de istorie sunt preocupaţi să găsească răspuns la întrebările/sfidările timpului lor. Care ar putea fi, aşadar, semnificaţiile zilei de 1 Decembrie pentru noi, astăzi? La un prim nivel, strict cronologic, 1 Decembrie 1918 are, de fapt, o dublă semnificaţie. Este, pe de o parte, ziua istoricei decizii a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, care proclamă unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România, şi, pe de altă parte, ziua în care regele Ferdinand I, alături de Rgina Maria, intră în Bucureşti, după aproape doi ani de exil în inima Moldovei. Plecat la Iaşi, în 1916, în condiţii improprii, sub presiunea trupelor germane, rege al României mici, Ferdinand se întorcea iar la Bucureşti, în uralele mulţimii, chiar în ziua în care ardelenii cereau răspicat unirea cu ţara, pentru a deveni regele României Mari la a ărei temelie aşezase voinţa sa de a fi cu adevărat regele tuturor românilor .

Un al doilea nivel de analiză priveşte rolul armatei române în realizarea Marii Uniri de la 1918. A avut sau nu vreun rol armata română în actele Unirii din 1918? Să vedem, pe rând, situaţia provinciilor istorice româneşti în momentul deciziilor privind unirea aceastora cu România. În Basarabia, cum se ştie, armata română a intervenit, în ianuarie 1918, la cererea Consiliului Directorilor Generali al Republicii Democratice oldoveneşti (care juca rolul Executivului în noua republică independentă) şi cu acordul Sfatului Ţării şi al aliaţilor, pentru a face faţă valului pustiitor de jafuri, pogromuri şi distrugerilor în masă a bunurilor private şi publice, provocate de demobilizarea rmatei ruse de pe frontul român (era vorba de aproape 600.000 de oameni!). Ordinea a fost instaurată în teritoriul românesc de dincolo de Prut până la sfârşitul lunii februarie 1918, cu preţul vieţii a trei ofiţeri şi 122 de soldaţi, 12 ofiţeri şi 309 ostaşi fiind răniţi în confruntările cu trupele ruse bolşevizate.
Istoriografia sovietică mai ales (dar şi unii istorici ruşi, astăzi, cum este cazul lui Mihail Meltiuhov) este cea care a atacat mereu decizia Sfatului Ţării privind unirea Basarabiei cu România, la 27 martie 1918, din perspectiva corelaţiei făcute între necesitatea unui vot liber exprimat şi prezenţa trupelor româneşti în teritoriul dintre Prut şi Nistru (în favoarea Unirii s-au pronunţat 86 de deputaţi, 36 declarându-se împotrivă, în cel mai democratic mod cu putinţă!). Istoriografia sovietică inducea, astfel, ideea invalidităţii votului în Sfatul Ţării în circumstanţele menţionate.

Este limpede că prezenţa armatei române în Basarabia, la începutul anului 1918, a contribuit în mod semnificativ la salvarea fiinţei tinerei republici moldoveneşti. Plecarea armatei române din teritoriul dintre Prut şi Nistru ar fi însemnat invadarea imediată a acestui teritoriu de trupele ruse bolşevizate sau ucrainene naţionaliste şi, ca o consecinţă imediată, dizolvarea Republicii Moldoveneşti. Retragerea armatei române ar fi presupus, pe de o parte, abandonarea intereselor populaţiei româneşti majoritare în provincie şi sacrificarea intereselor naţionale româneşti în ansamblu, iar pe de altă parte, adâncirea insecurităţii regionale şi crearea unui focar de instabilitate la graniţa estică a Vechiului Regat român. Aşadar, prezenţa ostaşului român la frontiera de pe Nistru a prefigurat Actul Unirii, servind drept garanţie pentru soluţia Unirii şi consolidarea procesului de revenire a Basarabiei la statul român.
Divizia 8 Infanterie, condusă de generalul Iacob Zadik, intră în Bucovina la 10 zile după exprimarea liberei voinţe a românilor bucovineni de a se uni cu ţara, la 27 octombrie 1918, în vederea asigurării protecţiei populaţiei împotriva „bandelor bolşevice”.
La 11 noiembrie 1918, trupele generalului Zadik intră în Cernăuţi, Marele Cartier General comunicând a doua zi Ordinul 116, semnat de generalul Constantin Prezan, potrivit căruia Divizia a 8-a urma să-şi continue operaţiile în întreaga Bucovină în vederea asigurării „vieţii şi avutului populaţiei”. La 28 noiembrie 1918, Congresul general al Bucovinei (la care au luat parte minorităţile germană, polonă şi ucraineană) a votat în unanimitate unirea necondiţionată şi pe veci a Bucovinei, în vechile ei hotare, cu România.

În Transilvania, în momentul istoricei decizii a Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, armata română se afla în sud-estul Transilvaniei, pe o linie de demarcaţie stabilită prin armistiţiul de la Belgrad din 13 noiembrie 1918. Trupele române, potrivit Instrucţiunilor Marelui Cartier General, aveau sarcina de a asigura liniştea, avutul şi vieţile locuitorilor, indiferent de naţionalitate. În colaboare cu Consiliile şi gărzile româneşti, cu Consiliul Dirigent, s-au luat măsuri severe pentru înlăturarea cazurilor de jaf; au fost dezarmate bandele izolate maghiare şi secuieşti. La mijlocul lunii decembrie 1918, trupele din Transilvania au primit ordin să înainteze, Aliaţii dându-şi consimţământul pentru depăşirea liniei Mureşului.
În decursul anului 1919, armata română a făcut eforturi importante pentru asigurarea fiinţei statului naţional român, rezultat al voinţei liber exprimate a tuturor românilor din provinciile istorice. În zona Hotinului, armata română a avut de înfruntat acţiuni ale unor detaşamente sovietice (generalul Stan Poetaş, comandantul Brigăzii 17 Infanterie, este ucis de elemente comuniste în apropiere de Atachi, în ianuarie 1919), iar în vest s-a confruntat cu pericolul proclamării, în martie 1919, la Budapesta, a Republicii Sovietice Ungare, România găsinduse în situaţia de fi prinsă între două regimuri bolşevice, unul la vest, altul la est, a căror acţiune conjugată putea pune în pericol existenţa noului stat român. Prin eforturile sale, armata română a pus capăt efemerului regim bolşevic ungar al lui Bela Kun şi a făcut cu succes faţă, în cooperare cu trupele franceze, atacurilor trupelor sovietice în Basarabia, pe Nistru (în zona Tighinei).
Marea Unire nu a fost însă rezultatul participării României la război şi nici al contribuţiei armatei române. Nimeni nu-şi imagina, în momentul intrării României în prima conflagraţie mondială, că revoluţia bolşevică şi destrămarea Imperiului Austro-Ungar vor permite României întregirea frontierelor sale atât la Est, cât şi la Vest. De aceea, liderul conservator P.P. Carp spunea, după încheierea păcii, că România are atâta noroc, încât nu mai are nevoie de oameni de stat.

De fapt, legitimitatea Marii Uniri constă tocmai în aceea că nu este rezultatul unor acţiuni militare, ci al exercitării dreptului la autodeterminare.
Marea Unire este, în primul rând, produsul voturilor structurilor reprezentative şi democratice de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, prin care s-a decis unirea Basarabiei, Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei şi Banatului cu România. Armata română nu a făcut decât să asigure cadrul firesc de manifestare a voinţei liber exprimate a românilor din provinciile istorice şi să împiedice actele de dezordine, vandalism sau acţiunile concertate ale regimurilor bolşevice instalate în Ungaria, Ucraina şi Rusia.
Tratatele de Pace din 1919-1920 au oferit o consacrare internaţională a ceea ce românii înşişi, uniţi în voinţa lor, doriseră şi făcuseră, iar aliaţii nu s-au putut eschiva de la îndeplinirea obligaţiilor asumate faţă de România, efortul militar depus în anii 1916-1917 de armata română fiind un argument puternic în favoarea deciziilor luate la Conferinţa păcii.

În fine, al treilea nivel de analiză priveşte longevitatea actelor Unirii. De ce au durat atât de puţin? La nivelul elitei politice se instalase deja convingerea că destinul României se decide printr-o diplomaţie abilă, activă, şi nu neapărat printr-o consolidare a puterii armate. Unirea din 1859 fusese consecinţa celebrei politici a „faptului împlinit“ şi a unui context internaţional favorabil. Independenţa, deşi armata română se jertfise în luptele de la sud de Dunăre, nu se câştigase pe câmpul de luptă, ci la masa verde a păcii, iar Marea Unire din 1918 nu era rezultatul victoriilor militare decisive ale armatei române, ci consecinţa actelor de unire de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia şi a eforturilor diplomatice la Conferinţa păcii şi în primii ani interbelici. Mai bine de 15 ani de la terminarea Primului Război Mondial, guvernele care s-au perindat la cârma ţării au contat aproape exclusiv pe diverse combinaţii diplomatice şi aranjamente economice externe, în cadrul sau în afara Ligii Naţiunilor, dar care, la momentul potrivit, deşi admirabile în litera lor, s-au dovedit a fi complet inaplicabile sau caduce. Nu au fost luate măsuri ferme pentru crearea unui potenţial industrial – în general, a unui potenţial economic – care să asigure înzestrarea armatei cu tehnica de luptă şi resursele economice corespunzătoare. Armata română n-a tras un foc de armă în apărarea României Mari, fiind silită să se retragă, acoperită de umilinţă şi ruşine, după ce ceruse, în repetate rânduri, să pună la punct măcar un plan de retragere din Basarabia, care, la momentul potrivit, ar fi putut fi utilizat în condiţii oricum preferabile haosului care a urmat notelor ultimative sovietice din iunie 1940.
Cu toate reformele politice, economice şi sociale, România interbelică nu a reuşit să devină acea democraţie pe care şi-o imaginau şi o conturau, în Proclamaţia lor de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, liderii ardelenilor.

Apoi, asupra actului de unire de la Chişinău, la 27 martie 1918, şi asupra Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, a existat, în întreaga perioadă interbelică, dar şi după aceea, o diferenţă semnificativă de percepţie. În timp ce primul eveniment a fost privit ca un gest firesc, inevitabil, în condiţiile prăbuşirii Rusiei ţariste, al doilea a fost mereu socotit ca fiind actul fondator al României întregite, un adevărat finit coronat opus al luptei pentru unitate naţională. Privirile românilor au fost mereu îndreptate spre Alba Iulia, în timp ce Chişinăul a căzut în uitare, dispreţ şi desuetudine. În întreaga perioadă interbelică, elitele politice şi culturale, ca şi întreaga societate au valorizat diferit cele două acte de unire. Pentru toţi românii, adevărata „Mecca” a fost mereu Alba Iulia, în vreme ce Chişinăul era considerat capitala unei provincii marginale, unde, pentru un funcţionar public al administraţiei centrale, orice numire în post reprezenta un exil şi o aspră pedeapsă. În condiţiile instaurării regimului comunist şi proclamării prieteniei „de nezdruncinat” cu popoarele Uniunii Sovietice, Basarabia avea să dispară din preocupările societăţii româneşti, inclusiv ale istoricilor, care se vedeau acum siliţi să reia vechile teze ale propagandei sovietice cu privire la originea şi evoluţia distincte ale populaţiei şi a limbii locuitorilor dintre Prut şi Nistru. Basarabia rămânea doar o rană deschisă despre care nimeni nu va mai îndrăzni să vorbească limpede, în deplinul respect al adevărului istoric.
Va trebui să recunoaştem că ochii românilor au fost aţintiţi, în special după 1 Decembrie 1918, mai degrabă spre Transilvania decât spre Basarabia şi că, în scurtul interval de timp în care împlinirea idealului naţional s-a concretizat în existenţa României întregite, nu am ştiut să valorificăm resursele umane şi materiale, atâtea câte vor fi fost, ca şi întreaga noastră inteligenţă politică, pentru a putea păstra şi consolida un edificiu care se dorea a fi unul peren.
Însă lecţia majoră a românilor din provinciile istorice româneşti, în 1918, rămâne, astăzi, perfect valabilă. Uitaţi-vă la cel de lângă dumneavoastră şi spuneţi, cu mâna pe inimă, dacă, împreună, puteţi colabora pentru împlinirea binelui comun sau a unui ideal naţional, trecând peste ceea ce temporar şi meschin vă desparte. Trag nădejde că răspunsul pe care vi-l veţi da este asemănător cu acela pe care românii din 1918, spre cinstea lor, l-au dat.


June 8, 2011

Voievoade Bunea Stancu, lasa gluma, lasa bancu' !

 - postat de Virgi Andronescu -
 - sursa:  video  Realitatea Tv -

După ce Gheorghe Bunea Stancu a adus injurii şi invective jurnaliştilor, în mod repetat şi din ce în ce mai înverşunat, astăzi a fost ,,chemat'' la ,,raportul'' presei centrale. Tovarăşul cu pretenţii de Voievod cât vede cu ochii, cât aude cu urechile. Nu-i ,,nimic rău în a tinde spre locul 1!'', e chiar foarte bine, mai ales atunci când are idealuri înalte. Înalte. Doar până la sâni căci numai până acolo poate ajunge cu mintea tovarăşul Stancu. Nu ştiu ce a fost pe vremea cealaltă tovarăşul dar, cu siguranţă, după golănelile pe care le spune şi le face... Frumos ar fi ca idealul său în viaţă să înceapă să fie acela de a pleca onorabil, dacă se mai poate aşa, ori dacă se înverşuneaază şi mai tare pe cetăţeni şi oameni să ne mai degajeze terenul! Auzi tu, un ditamai preşsedintele de consiliu judeţean înfuriat până peste...poate de o jurnalistă de elită şi nu de una de mâna a 18- a. Ar trebui să se simtă vedetă, nu primadonă, ar trebui să mulţumească presei adevărate şi nu celei... Nu toată lumea e proastă, numai acea parte a lumii pe care PSD- ul o ţine de 20 de ani în bezna falsei social-democraţii. Nu ne e ruşine tovarăşe, pentru că nu are de ce să ne fie ruşine! Poţi înţelege tu asta? Rămâne de văzut! Oricine poate vorbi despre spitale, oricine poate avea o opinie, o nelămurire despre sănătate şi nu ai tu nici un drept să interzici cuiva. Tovarăşe Stancu, ai numai obligaţia de a vorbi frumos cu poporul ori cu jurnaliştii car te întreabă despre ceeaa ce te doare şi nu-ţi convine. Cunoşti tu semnificaţia cuvântului impertinentă, tu numai după sâni, ce drăguţ eşti!, te holbezi. După părerea ta, tovarăşe Gheorghe, suntem, nesimţiţi pentru că nu te lăudăm şi nu te lingem, nu-i aşa? Fii mai maleabil în relaţia cu presa şi oamenii simpli şi vei avea numai de câştigat! Pe mine, chiar nu mă interesează cine a organizat... e în atribuţiunile tale, şi dacă n-ar fi...tot ai avea de câştigat. După ce azi îţi făcuşi mea culpa acum lasă-ne să acreditările şi fii om. Nu are de ce să ne fie ruşine, ţie ar trebui să-ţi fie! Cum poţi mă să vorbeşti aşa urât faţă de o doamnă, faţă de o jurnalistă, unde sunt cei şapte ani...? Aaaaa..., scuze, îi ai petrecuţi în funcţii publice înalte! Te-a iubit poporul, precum ,,jurnaliştii'' tăi, mai lasăne... Chiar nu mai am nici un chef de tine! O singur[ chestiune mai am: n-o să ne retragi acreditările că-ţi tai crenguţa singur. Nu pentru a repara trenul ci pentru a-ţi repara ,,imaginea'' . Aloooo, fiţuică e a... moguluilui, ca să nu-i zic ,,igienică''! Bye- bye, verry soon, tovarăşe!

June 1, 2011

Viata de student... o amintire frumoasa !!!

Au trecut și cei 3 ani de facultate . Nu-mi vine sa cred ca s-a terminat asa de repede , cum a trecut timpul. Ieri, a  avut loc un moment emoționant atât pentru cadrele didactice cât si pentru noi , studenții .
Îmi voi aminti cu drag de anii studenției, au fost clipe frumoase, dar și mai putin plăcute, dar le-am trecut cu bine alături de colegii mei .
Profesorii , în  facultate, ne-au făcut sa ne maturizam, dar sa nu uitam niciodată, ca vom rămâne cu suflet de copil.
In timpul cursurilor, seminariilor profii făceau glume gen ,, ești varza " , ,, sa mai stai la bucătărie sa înveți sa gătești " si multe altele... .
Eu cole, scriam biletele, stăteam la locurile de VIP ( asa ne-a zis un profesor , ca noi suntem și aeriene-Tu Corina ești aeriana de când te știu, pe tine te știam normala- adică pe mine VIPURI, varza - bineînțeles glumea cu noi. Acel profesor ne făcea ziua frumoasa, senina. )
Aplicațiile de weekend , practicile de an, erau cele mai așteptate, era un moment de relax , de dezlănțuire, reușeam sa ne cunoaștem mai bine , legam prietenii .

Mai jos , voi atașa fotografii din aplicații si practici .







May 24, 2011

A murit scriitorul Fanus Neagu

Scriitorul Fănuş Neagu, în vârstă de 79 de ani, a murit marţi dimineaţă, în jurul orei 3.30, la Spitalul Elias din Capitală. Sicriul cu trupul neînsufleţit al scriitorului va fi depus, miercuri, la Uniunea Scriitorilor. Înmormântarea va avea loc, joi, la Cimitirul Bellu din Capitală.

Scriitorul Fănuş Neagu suferea de cancer în fază terminală, cu multiple metastaze. El şi-a petrecut ultimele luni în spital. Într-un interviu acordat lui Ovidiu Ioaniţoaia, într-o rezevă a Spitalului Elias, Fănuş Neagu spunea: "Am cancer, dar tu poartă-te ca un intelectual şi scrie neoplasm".
Nuvelist, romancier şi dramaturg, Fănuş Neagu s-a născut pe 5 aprilie 1932, în Grădiştea-de-Sus, judeţul Brăila.
A studiat primii cinci ani de şcoală primară în satul natal. Şi-a continuat studiile între anii 1944-1948 la Liceul Militar din Iaşi şi a urmat Şcoala Pedagogică nr. 2 din Bucureşti, iar în 1952 a devenit cursant al şcolii de literatură "Mihai Eminescu", până în anul 1953, fiind coleg de generaţie cu Nicolae Labiş, Radu Cosaşu etc. Între anii 1954 şi 1957 învaţă la Facultatea de Filologie din Bucureşti, dar nu îşi încheie studiile.
Cariera sa de gazetar a început în 1954, la "Scânteia Tineretului" şi tot în acelaşi an debutează ca scriitor cu povestirea "Duşman cu lumea". Opt ani mai târziu apare "Dincolo de nisipuri" unul dintre cel mai cunoscute volume ale sale. În 1968 apare primul roman al său, "Îngerul a strigat", considerat evenimentul editorial al acelui an.
În 1967 îşi vede pe scenă visul, adică prima piesă de teatru, "Scoica de lemn" la Teatrul Nottara din Bucureşti. În 1991 reia împreună cu Valeriu Cristea, Eugen Simion şi Marin Sorescu revista "Literatorul", iar doi ani mai târziu este numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti. În acelaţi an debutează ca actor în propria piesă, "Casa de la Miezul Nopţii" şi în pelicula lui Andrei Blaier, "Crucea de piatră".
Şi-a petrecut aproape 50 de ani printre scriitori, fie ei prieteni, apropiaţi, sau rivali.


Într-o scrisoare adresată lui Marius Tucă, scriitorul Fănuş Neagu era revoltat de agresiunea jurnaliştilor: "Vă e foame de moarte de ne căutaţi prin toate spitalele? Aşteptaţi-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întâlnire".
A primit, printre altele, premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru volumele "Cantonul părăsit", "Frumoşii nebuni ai marilor oraşe", "Echipa de zgomote", "Casa de la Miezul Nopţii sau Paiaţa soseşte la timp".
În perioada decembrie 1993 - 1996, Fănuş Neagu a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti.
Din 2001 era membru titular al Academiei Române.



Fănuş Neagu, interviu pentru GSP: "Am cancer, dar tu poartă-te ca un intelectual şi scrie neoplasm"


- Nea Fane, să nu-ţi fie de deochi, arăţi bine!
- Ca un mort de 3 zile, nu? Ştii cum se zice, nici un pas fără atlas!

- De cînd stai în spital?
- Cu pauze, de circa 2 ani şi jumătate. M-au operat de 3 ori şi mi-a mai rămas doar jumătate din şira spinării.

- Care-i diagnosticul?
- Cancer, dar tu poartă-te ca un intelectual şi scrie neoplasm!

- Să înţeleg că n-ai mai pus picătură de vin în gură?
- Ei, să n-o luăm chiar aşa, dar s-au scurs cîţiva ani de cînd nu m-am mai îmbătat. Nu c-ar fi dispărut pofta, nu, ea e desăvîrşită, însă nu mă mai ţin balamalele. Ce-i de mirare, a doua zi de Paşte, pe 5 aprilie, împlinesc 78 de ani.

- Hai să încheiem capitolul, care vin e cel mai bun? Să nu-mi zici că ăla mult, rece şi gratis!
- Cum să zic asta, am îmbătrînit, dar nu m-am prostit! Cel mai bun vin e cel pe care-l bei acum!

- Doctorii de-aici, de la Elias?
- Oameni minunaţi, dar să nu contezi pe ei. Să nu le dai prilejul.

- Cu ce-ţi umpli timpul?
- Citesc şi scriu printre dureri. Gîndesc zilnic şi scriu din cînd în cînd. Sper să termin “Asfinţit de Europă, Răsărit de Asie”, unde trăiţi voi! Altfel, am ieşit la pensie după 40 de ani de scris, nu tîrziu, foarte tîrziu.

La rubrica de sport de ce-ai renunţat?
- M-a apucat lehamitea, pentru că sportul în general şi fotbalul în special nu mai sînt ce-au fost. Diferenţa faţă de fotbalul de-acum 15-20 de ani e ca de la cer la pămînt.
(...)
- Nea Fane, ţi-e frică de moarte?
- Există cineva căruia nu-i e?

- Unii pretind că nu le e.
- Mint. Mie, ca să-l copiez pe Edgar Wallace, nu de moarte mi-e frică, mi-e teamă că mor. Sesizezi nuanţa?

May 13, 2011

Autoritatile municipiului Braila prinse cu mata in sac?Asta-i intrebarea!

 - postat de Virgil Andronescu -
     -   Sursa: winmarkt.ro


Functionarii Primariei Braila, reclamati la DNA

Doua brailence surori, Baia Paula Rodica si Danaila Ana Olimpia, au inaintat, la sfarsitul saptamanii trecute, la DNA Bucuresti un dosar complet in care reclama abuzul in serviciu al unor functionari publici din Primaria Braila. Ele sustin ca, desi la nivelul primariei se stia de notificarile lor facute la Legea 10 – trei la numar, au descoperit cu stupoare, in final, ca terenurile sunt instrainate sub diverse forme.

Sicane la obtinerea dreptului de proprietate

Brailencele sustin ca functionarii au cautat permanent sa le gaseasca piedici pentru a nu le pune in posesie si permanent au taraganat procedurile, solicitand mereu cate un document pentru completarea dosarelor. “Ni s-a solicitat sa cerem in instanta nulitatea unui act de donatie intocmit in anul 1977, in timpul regimului comunist. Probabil ca nu se asteptau, insa, sa si castigam. In luna iulie 2006 am trimis Primariei Braila o adresa prin care am adus la cunostinta faptul ca instanta ne-a admis definitiv si irevocabil solicitarea nulitatii acelui act de donatie. Cu toate astea, ne-au sicanat in continuare. Considerandu-ne “proprietare”, cei de la administratia financiara a primariei ne-au cerut, in anul 1999, sa platim taxele de impozit pe teren. Cum puteam sa achitam cele 100 milioane de lei cata vreme nu aveam nici un titlu de proprietate?! Dupa ce am parcurs toate etapele si am crezut ca ne vom castiga drepturile, am fost la Oficiul Cadastru pentru intabularea titlului de proprietate. Aici am avut parte de un soc, cand am descoperit ca pe terenurile revendicate de noi apar alti proprietari, Primaria Braila instrainandu-le sub diverse forme. Noi suntem decise ca pe toate caile legale sa ne castigam dreptul la proprietate. Nu vom renunta fara lupta. Daca va fi nevoie, vom apela si la CEDO”, ne-au declarat cele doua surori.

                                                                * * *
 - sursa:  Ziare.ro , www.adevarul.ro -

Mărul discordiei: şapte milioane de lei acordate pentru prime şi sporuri considerate nelegale. Raportul Curţii de Conturi a tulburat liniştea instituţiilor incriminate. Fiecare în parte a contestat rezultatele, procesele fiind acum în plină desfăşurare.

Judecătorii Curţii de Conturi spun că prejudiciul adus statului de către Primăria Brăila se ridică la aproximativ şapte milioane de lei, banii provenind în principal din „plata unor prime şi sporuri salariale acordate conform contractelor colective de muncă şi care excedează prevederilor legale, precum şi acordarea necuvenită a tichetelor cadou unor persoane care nu beneficiază, conform legii". Este vorba despre tichetele acordate profesorilor.
Pe Aceeaşi Temă
Curtea de Conturi dă cu instituţiile statului de pământ

În cazul Primăriei municipiului vorbim de suma de 5,3 milioane de lei, alte 0,7 milioane de lei fiind acordate de către primăriile comunelor Gemenele, Mircea Vodă, Racoviţa, Viziru, Şuţeşti, Tufeşti şi Tudor Vladimirescu.

Contestaţii pe toate fronturile

Primăria şi liderul sindicatului învăţământului brăilean, Valeriu Partene contestă rezultatele Curţii de Conturi.

Primarul, Aurel Simionescu, spune că atât tichetele cadou acordate profesorilor, cât şi sporurile obţinute de către funcţionarii publici sunt perfect legale.

„Din punctul de vedere al Curţii de Conturi acordarea tichetelor cadou nu a fost ilegală. Liceul «Mihail Sebastian» a contestat şi a câştigat în instanţă procesul", explică edilul şef care adaugă că astfel de situaţii au fost în toată ţară, iar Curtea de Conturi a pierdut procesele.

Valeriu Partene spune că Tribunalul Brăila le-a dat câştig de cauză profesorilor, dar că în continuare se judecă.

„Curtea de Conturi refuză să înţeleagă că totul a fost legal. Suntem în litigiu cu această instituţie. Probabil Curtea de Conturi ne va duce la Curtea de Apel. Vom vedea ce se va decide", a punctat liderul profesorilor.

Cât priveşte sporurile primite de angajaţii Primăriei, primarul spune că acestea au fost acordate în 2007 fără probleme. Sporurile care au fost considerate de Curtea de Conturi ilegale sunt cel „de haine" şi cel „de sănătate".

„Şi noi şi Consiliul Judeţean (CJ) am acordat acele sporuri. Acum ele sunt sistate. Am contestat la Brăila, vom vedea ce putem face mai departe", a mai spus Aurel Simionescu.

Nici CJ nu a scăpat de Curtea de Conturi care a descoperit că şi aici un milion de lei au fost aruncaţi pe prime şi sporuri nemeritate. Şi aici concluziile Curţii de Conturi au fost contestate.

„Am făcut contestaţie şi aşteptăm rezultatele", spune Nicu Filoti, secretarul CJ Brăila.



May 10, 2011

Casa Regala de Romania.Regalitatea a ,,murit'',traiasca Regele!

- postat de Virgil Andronescu -
- sursa: www.realitatea.net -


Regele Mihai I a anunţat că, începând de marţi, toate legăturile istorice şi dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârşit, se arată într-un document publicat în data de 10 mai pe site-ul Casei Regale a României.
La 145 de ani de la proclamarea principelui Carol I drept "domnitor al tuturor românilor", regele Mihai I a anunţat că, începând de astăzi, rupe toate legăturile dinastice dintre Casa Regala a Romaniei si Casa Princiara de Hohenzollern.Regele Mihai I precizează că a decis ruperea legăturilor dinastice, luând în considerare "decizia iubitului nostru bunic, Regele Ferdinand I, de a conferi un caracter naţional şi independent Dinastiei şi Casei nostre Regale"."Acţionând în conformitate cu voinţa mea liberă, fac cunoscut ruperea tuturor legăturilor istorice şi dinastice cu Casa de Hohenzollern. La data de 10 mai 2011 toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârşit. În conformitate cu dorinţele regretatului nostru bunic, Majestatea Sa Regele Ferdinand I, şi cu decizia Sa din anul 1921, Familia Regală a României şi membrii săi au purtat şi poartă numele de al (a) României. Dar începând cu 10 mai 2011, Casa Regală a României nu va mai purta numele de Hohenzollern-Sigmaringen, şi nu va mai fi cunoscută de la această dată sub numele de Casa de Hohenzollern-Sigmaringen. Casa Regală română va fi cunoscută de acum înainte numai sub numele de Casa Regală a României", precizează Regele Mihai I. in document se mai precizează că "începând cu 10 mai, niciun membru al Familiei Regale a României nu va mai purta şi nu va mai avea dreptul să poarte, sau să folosească, vreun titlu conferit (ereditar sau ad personam) de orice Şef al Casei Princiare de Hohenzollern. Capul Casei Regale a României rămâne singura autoritate pentru aprobarea sau acceptarea oricărui titlu sau distincţie"."Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României se amendează prin excluderea particulelor de Hohenzollern, de Hohenzollern-Sigmaringen şi de Hohenzollern-Veringen în măsura în care se referă la oricare dintre membrii Casei Regale a României. Normele Fundamentale ale Familiei Regale a României, amendate, vor fi transmise membrilor Familiei Regale a României".Anul 2011 este anul consacrat Jubileului de 90 de ani ai Regelui Mihai I. Zilele acestea au loc, la Bucuresti, primele evenimente celebrand aniversarea a 90 de ani ai Majestatii Sale Regelui Mihai I.

May 7, 2011

In curand fara Braicar !?

                - scris si postat deVirgil Andronescu -
- sursa: preluare ''comentariu'' de pe BrailaNews.blogspot.com -



Braicar-ul nu are nici o problema,brailenii au!Ei sunt cei ignorati...E bine si cu transportatorii privati,unde in microbuzele supraaglomerate,cetatenii stau precum sardelele in conserve.Dar,omul se multumeste cu ce are in lipsa unui transport civilizat pe care ar putea sa-l asigure primaria brailei.Mafie...!?Ce mafie,ati vazut pistoale,lupte martiale si altele specifice mafiotilor?Luptele se dau intre cetatenii ce incomod calatoresc in acest oras.Fiecare dintre noi dam primariei taxele si impozitele aferente vietii pe care o traim.Fiecare vot contaza daca e in interesul cetateanului.Numai ca aici votul lor a contat si nu a contat de ce coloratura politica este.La ultima sedinta a CLM a fost un talmes-balmes,probleme si responsabilitati multe,si de aceea si textul raportului cu privire la programul de restructurare a iesit tare incurcat.Cine l-a gandit se pare ca e un agramat,pardon complexat!Ca si guvernul romaniei,Braicar aplica aceleasi metode de redresare a societatilor de stat:restructurarea si eficientizarea prin trimiterea in somaj a bietilor muncitori.Dar sa ne fereasca Dumnezeu de vorba populara :,,Da Doamne romanului mintea de pe urma''!Eu zica asa,tot din popor:masoara de mai multe ori inainte de a taia o data!Si,de ce sa nu o spunem pe cea dreapta:e buna si o femeie la usa casei,scuze,la usa cabinetului tovarasului primar.Dar ce mai tura-vura,e bine ca totusi CLM-ul isi propune sa imbunatateasca transportul urban din Braila,sa creeze conditii minunate pentru cetatenii concediati de la Braicar.Eu unul,ii multumesc sincer lui Simionesc pentru grija ce ne-o poarta!Iar noi...cersim de lucru din poarta-n poarta,cu C.V.-ul atarnat de gat precum cainele cu jujaul.Sus mafia,jos patria!Braicar-ul sa traiasca.

May 5, 2011

Cenaclu literar la Turnu Magurele

-postat de Virgil Andronescu -


                                                                                                            Cenaclu literar

         Miercuri 4 mai 2011, la biblioteca Colegiului Tehnic General David Praporgescu din Turnu Măgurele, a avut loc un eveniment literar, unde invitatul de onoare al bibliotecii, a fost domnul avocat şi scriitor, Valeriu Ion Găgiulescu.
         În cadrul acestei manifestări culturale, într-o atmosferă caldă, prietenească, plină de vibraţie artistică, doamna bibliotecară Eugenia –Lucica Delcea, a prezentat o scurtă schiţă biobibliografică a invitatului de astăzi, trecându-se în revistă date referitoare atât la activitatea ca funcţionar bancar şi ca avocat, întinsă pe câteva decenii a domnului Valeriu Găgiulescu, dar şi activitatea domniei sale ca scriitor, remarcându-se prin publicarea volumului de versuri Potcovarul lui Pegas, în oraşul Brăila, oraşul natal al scriitorului, şi a romanului Amurg, ambele fiind tipărite la editura brăileană Opinia în anul 2008.
         Apoi, ca note de lectură, doamna profesoară Nicoleta Băieţică, domnul inginer-profesor poet Ştefan Stănculescu, domnul Dumitru Negru-pictor şi domnul Dumitru Vasile Delceanu- scriitor,  au vorbit pe rând, despre acticvitatea literară a invitatului, s-au citit pasaje din romanul Amurg, s-au recitat poezii ale maestrului Găgiulescu, s-au depănat amintiri despre întâmplări aparte al căror protagonist a fost domnul avocat.
         În fine, cu o fervoare specifică anilor de pledoarie a cauzelor din nobila sa activitate, domnul avocat Găgiulescu Valeriu a luat cuvântul, adresându-se onoratei asistenţe, dar de data aceasta, doar pentru a povesti cu mult şarm, despre episoade cândva trăite, cu neastâmpărul de copil pus pe şotii, cu senzaţia tânărului ce a cunoscut primul fior al iubirii, sau cu emoţia minunată a admiterii la facultate, strecurând cu abilitate, multe amănunte picante despre prieteni, cunoscuţi, colegi, având o atitudine de totală detaşare faţă de greutăţile întâmpinate de-a lungul vieţii, jovial şi entuziast ca şi în copilărie.
          Doamna  bibliotecară Eugenia –Lucica Delcea şi poetul Ştefan Stănculescu, au realizat în incinta bibliotecii liceului, o interesantă expoziţie de carte şi fotografii despre invitat, creând astfel, un colaj plin de sensibilitate şi exprimare artistică.
          La acest cenaclu literar, au mai participat şi: domnul profesor Teodor Mitroi, director al Colegiului Tehnic General Davig Praprogescu,  doamna profesoară Monica-Ioana Cristea, doamna Elena Stuparu-pictor, domnul Ionuţ Bădescu-informatician, prieteni şi cunoscuţi ai domnului avocat.
          Mi-a fost dat astăzi, la invitaţia chiar a domnului avocat, să particip la această întrunire literară, unde şi-au dat întâlnire pentru câteva ore, adevăraţi coloşi ai culturii teleormănene, readucând la lumină, parcă, acele cenacluri literare de demult, unde, în alt timp, în alt loc, erau prezenţe alte mari personalităţi ale culturii! 


                                                         
                                                Pentru    http://turnumagurele.blogspot.com   a consemnat Adrian Raicu
  
                 

Lansare de carte la Turnu Magurele,in localul Grupului Scolar ,,Sf.Haralambie''

                                - postat de Virgil Andronescu -
- reportaj realizat de Laura Tocitu,reporter Media Sud Tv Alexandria -

May 4, 2011

DESPRE JUDECAREA APROAPELUI : Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi

            - postat de Virgil Andronescu -
 - sursa: http://romaniadindiaspora.ning.com -

     - in fotografie NICOLAE STEINHARDT -

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a “solicitat mult efort”, în el începe să lucreze “trufia”. Cel ce slăbeşte se uită cu “dispreţ” la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar “instinctual” i-o ia înainte!”

Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de “venin”. Banii,care vin spre noi, ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii” ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul, de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci !Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră, nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii, care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart, este un pacat si o spurcaciune. Nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderare, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie, orice cuvant greu este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "

Autor: NICOLAE STEINHARDT

Olteni cu scut...si cu foamea-n gat!

- postat de Virgil Andronescu -
    - sursa: 9AMnews.ro -


Romania: Tara lui tranzit, tara de scut
 
Traian Basescu ne-a anuntat ca prietenii americani ne vor de tranzit pentru soldatii si harnasamentele de lupta aferente, care se duc spre razboaiele ce picotesc in Irak si Afganistan si vor sa ne asigure linistea cu o bucata de scut.CSAT s-a executat, iar binecuvantarea Parlamentului e parfum de roze garantat. Astfel Aeroportul Kogalniceanu si Portul Constanta se inalta la stelele de infrastuctura strategica si pentru noi, si pentru Statele Unite. Mai mult, pe o oarece perioada, "infrastucturile strategice" vor fi folosite si drept garaj/hangar pentru avioane cisterna si avioane de transport, in asteptarea modernizarii "domiciliului" lor obisnuit, undeva in zona Mediteranei.
Aceasta decizie nu are aer de surpriza. A fost doar o avanpremiera a anuntului referitor la pozitionarea elementelor din scutul antiracheta. Pentru ca toata gloria nu putea fi luata de asezarile de litoral, fericirea a cazut pe oltenii de la Deveselu. De fapt, pe o baza aeriana dezafectata, care dispune de un teren generos si in care isi duce viata o unitate militara imputinata de vremurile vitrege, scrie MEDIAFAX. 
Hotararile au fost anuntate la foc automat, dupa o sedinta de CSAT foarte expeditiva si asezonata cu prezenta in Romania a subsecretarului la Departamentul de Stat al SUA Ellen Tauscher. Daca adaugam ca vine pe undele inca agitate, provocate de eliminarea lui Ben Laden (anemic receptata la noi) si pe determinarea americana de a continua cu hartuielile antiteroriste, se poate spune ca Romania a fost "pe faza" si s-a achitat bine la capitolele "imagine" si "efect". S-a facut auzita. Bineinteles cu intensitatea adaptata pozitiei sale. Mai aproape de tusa, decat de centru.
La fel, Romania a marcat pozitiv din postura de aliat, nu de prima mana, dar de nadejde, disciplinat si prompt. Avem acest talent, de a fi de isprava in razboaiele altora fara sa stim, aparent, sa tragem foloasele si pe spuza proprie. Insa, ce-i al nostru, e al nostru: cand e vorba de incaierari de anvergura, stim sa ne tinem obrazul. Obrazul de soldati.
In sfarsit, vom sta bine si la orgoliul local, de vreme ce presedintele a zis ca sef peste scutul din teritoriul oltenilor veseli va fi un roman, care va fi tartore peste cateva duzini de militari de peste Atlantic.
Tristetea este ca aceasta poveste cu scutul antiracheta ar merita o dezbatere serioasa, animata si cu priza in societatea bastinasa. Dar nu prea are cine sa o duca, cu argumente miezoase, pro si contra. Ce se aude tare si dominant este: "da, sa traiti, ne simtim blagosloviti!". Ceva scepticism si rezerva sanatoase, n-ar strica.Desi am primit asigurari ca suntem la zenitul nivelului de siguranta, ramanen la conditia "de tranzit", "temporar" in paienjenisul pretentios al arhitecturii de securitate. Cand ar trebui sa aspiram la ceva mai mult.Dar cred ca ne place sa stam comod, un pic faliti, dar infasurati in scut, sub blanda lumina albastra din curcubeul alertei (teroriste), mai ales ca noi le dam scut, dar noi nu primim viza!

May 3, 2011

,,Sa ne Intareasca Dumnezeu sa bem din Apa cea Vie!''

 - scris si postat de Virgil Andronescu -
  - sursa: informare CrestinOrtodox.ro -


,,Izvorul Tamaduirii, sarbatoare inchinata Maicii Domnului, este praznuita anul acesta pe 29 aprilie. Nu are data fixa. Ea este trecuta in calendar in vinerea din Saptamana Luminata, prima dupa Sfintele Pasti. La originea acestei sarbatori se afla o minune petrecuta in apropierea Constantinopolului. Potrivit Traditiei, un orb a primit vederea dupa ce s-a spalat cu apa unui izvor din jurul acestui loc. Orbul ajunge la izvor datorita imparatului Leon (457- 474), pe atunci neincoronat, care implineste descoperirea facuta de Maica Domnului: „Nu este nevoie sa te ostenesti, caci apa este aproape. Patrunde, Leone, mai adanc in padure si, luand cu maini apa tulbure, potoleste cu ea setea orbului si unge cu ea ochii lui cei intunecati”.
,,Mai tarziu, cand Leon ajunge imparat, ridica pe locul unde s-a petrecut minunea o biserica cu hramul „Izvorul Tamaduirii”. Aici primeste vindecare de o boala grea si imparatul Justinian (526-575), care ridica drept multumire o biserica si mai mare. Biserica zidita de imparatul Justinian a fost distrusa in anul 1453, de turci.’’
,,Izvorul tamaduirii din timpul lui Leon se pastreaza si in zilele noastre. Credinciosii care merg la Istanbul (numele nou al vechii cetati a Constantinopolului), se pot inchina in biserica Izvorului Tamaduirii. Actuala constructie este din secolul al XIX-lea, dar la subsolul acesteia se afla un paraclis din secolul al V-lea, unde exista izvorul cu apa tamaduitoare din trecut.’’In aceasta zi se sfintesc apele, slujba poarta numele de Aghiasma Mica. Termenul „aghiasma” vine de cuvantul grecesc „aghiasmos”, care isi are originea in cuvantul „aghios”(sfant). „Aghiasmos” se poate traduce si ca slujba de sfintire, dar si ca apa sfintita.Atunci cand spunem „voi face o aghiasma”, intelegem slujba, iar cand spunem „voi bea un pic de aghiasma”, ne referim la apa sfintita.In DEX, cuvantul iazma, iezme, cu sensul de „aratare urata si rea, naluca, vedenie”, este indicat ca si in DLR, cu etimologie necunoscuta.In sprijinul acestui punct de vedere s-a oferit urmatoare explicatie: atunci cand preotul sfinteste apa, la sfarsit, canta troparul: „Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvinteaza mostenirea Ta, biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste, si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau”.De la actiunea stropirii cu apa sfintita si rostirea cantarii ei, s-a retinut in popor scopul urmarit prin aiasma - aiazma - iazma, de a alunga „aratarea urata si rea”, adica duhul cel rau. Maica Domnului a daruit si poporului roman izvoare tamaduitoare. Unul din acestea se afla la Manastirea Ghighiu din judetul Prahova, la mai putin de 5 km de municipiul Ploiesti. Potrivit Traditiei, episcopul sirian care a adus icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului in aceasta manastire (1958), a cerut iertare Fecioarei pentru ca a luat icoana din locul in care se afla, iar a doua zi, in locul in care s-a rugat, a aparut un izvor tamaduitor.
Un alt izvor cu apa vindecatoare se afla la Manastirea Dervent. Traditia spune ca acest izvor a tasnit din locul in care Apostolul Andrei a impuns piatra cu toiagul.
Alt loc binecuvantat cu apa tamaduitoare este izvorul de la Manastirea Horaicioara din judetul Neamt. Acest izvor a fost descoperit acum un secol, datorita rugaciunilor monahilor catre Maica Domnului de a le darui un izvor mai aproape de manastire.
In icoana sarbatorii Izvorul Tamaduirii, Maica Domnului si Hristos se afla intr-un bazin asemanator cu o cristelnita, vasul in care primim Taina Botezului. Fecioara Maria este reprezentata cu mainile inaltate, semn al rugaciunii, iar Mantuitorul binecuvantand cu ambele maini, ca raspuns al rugaciunilor maicii Sale.Aceasta icoana exprima ideea ca Fecioara L-a nascut pe Hristos, Care este Datatorul apei vii a Duhului. De altfel, insusi Hristos i-a spus femeii samarinence: „De ai fi stiut darul lui Dumnezeu si cine este Cel ce zice tie: da-mi sa beau, tu ai fi cerut de la Dansul si ti-ar fi dat tie apa vie” (In. 4, 10; In. 7, 38).
La Braila,din fata biserici ,,Greaca’’ si pana aproape de hotelul ,,Traian’’din ziua premergatoare sarbatorii Izvorului Tamaduirii si pana in cea de a doua zi a acesteia s-au perindat cateva mii de oameni veniti din municipiu cat si din intreg judetul.Oamenii,tineri si batrani,femei si barbati,oameni de diferite categorii sociale,cu probleme grave sau mai putin grave au venit sa ia Apa Sfintita si sa se roage pentru sanatate si prosperitate.Taina Botezului a fost impartasita la toata multimea ce a asteptat cu rabdare si piosenie in spatiul special amenajat din fata Bisericii.Politia a amenajat trotuarul,prin ingradirea lui,si a vegheat ca intreaga procesiune sa se desfasoare fara evenimente deosebite. 

                                                                                           - foto Virgil Andronescu -

May 2, 2011

Pastele Blajinilor

-postat de Virgil Andronescu -
- sursa: CrestinOrtodox.ro -  

In credinta populara, in lunea dupa duminica Tomei, se sarbatoreste Pastele Blajinilor. In folclor, Blajinii mai sunt cunoscuti si sub numele de Rohmani. Potrivit credintei populare, Blajinii fac parte din cei dintai oameni de pe pamant. Traiesc fara femeile lor, convietuiesc cu ele numai 30 de zile pe an in vederea procreatiei. Blajinii, incapabili de a face rau, s-ar afla dincolo de lumea vazuta, pe unde se varsa Apa Sambetei, in delta ei, pe Ostroavele Albe. Preocuparile Blajinilor sunt postul si rugaciunile pentru cei vii. Desi sunt virtuosi, nu stiu cum sa calculeze data Sfintelor Pasti. Oamenii le vestesc acestora ca a venit Pastele prin intermediul apei, aruncand pe ea coji de oua rosii.
In aceasta zi, in Botosani, batranii dadeau de-a dura oua rosii in amintirea Blajinilor, iar in Bucovina se manca la iarba verde, unde multe firimituri erau lasate sa cada intentionat pe pamant, intru pomenirea celor morti. In cele mai multe locuri din tara noastra, oamenii merg in aceasta zi la cimitire, dand de pomana oua rosii, pasca si cozonac si punand flori pe morminte.
De Pastele Blajinilor nu se pomenesc doar mortii cunoscuti pe linia ascendenta a unei familii, ci intregul neam al stramosilor comuni: Uitatii, Nestiutii, Albii.
Fiecare femeie aduce cu ea un stergar strans la un capat si legat cu o lumanare. Aceste stergare se daruiesc preotului care citeste pomelnicele.
Alte credinte despre Blajini
Exista si credinta ca ei provin din copii nebotezati, morti imediat dupa nastere. Alteori sunt priviti ca fiind cei care sustin stalpii pamantului. Fara Blajini, lumea s-ar scufunda in haos.
In unele versiuni, Blajinii sunt identificati cu urmasii celor care n-au mai reusit sa traverseze marea, atunci cand Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteana, despartind apele. Acestia au ramas pe o insula foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sambetei.
In Bucovina se spune ca "Blajinii sunt jumatatea de sus om, iar jumatatea de jos peste si traiesc intr-un parau; femeile si fetele lor canta foarte frumos, incat rasuna vaile de cantecele lor melodioase".
Exista credinta ca Dumnezeu a creat mai intai uriasii. Pentru ca se razboiau intre ei, Dumnezeu i-a lasat sa piara si i-a creat pe Blajini. Acestia fiind prea mici, au fost mutati pe lumea cealalta si apoi l-a facut pe om.
Blajinii sunt cunoscuti si sub numele de Rohmani. Potrivit cercetatorilor, numele de Rohmani vine din limba traca, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfantul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezenta in antichitatea dobrogeana, olteneasca si transilvana.
Pastele Blajinilor este o traditie netipiconala
In unele zone ale tarii, preotii sunt chemati sa savarseasca in lunea dupa duminica Tomei o slujba pentru sufletele celor raposati. Exista credinta ca prin aceasta slujba sufletele celor trecuti in lumea vesniciei vor fi partase fericirii fara sfarsit. Avand in vedere ca in nicio carte de cult, tiparita cu binecuvantarea Sfantului Sinod, nu se afla tipicul specific acestei slujbe, ea este de multe ori improvizata.
De vreme ce Biserica nu are pentru aceasta zi o anumita randuiala, trebuie sa respingem acest obicei.

Adrian Cocosila